O săptămână pe velieră

A fost o săptămână pe barcă. Băieții tehnici ar zice că se numește velieră. La fel cum o banală sfoară poate fi denumită fender sau tacheți. Am mai învățat și de parâme, etc.

Am mai fost cu bărcile, însă niciodată pe velieră. Bine, una este să te plimbi 2-3 ore pe mare, una este să stai pe velieră, să locuiești acolo o săptămână de zile.

Pe o barcă de 51 de picioare am conviețuit 10 persoane, 10 caractere diferite. Din ce am înțeles, am fost fericiți că n-au fost probleme, pentru că, în general, mai ies discuții. Aici nu a fost cazul! A mers șnur!

Marele disconfort în toată treaba asta este răul de mare. Poți să ai norocul să fii foarte ok, poți să stai stresat toată perioada… atunci când vine vorba de mișcarea de pe-o insulă pe alta.

Noi am vizitat 3 insule, am stat o noapte într-un golf și am făcut undeva la 30 de ore pe mare!? Cea mai lungă perioadă a fost de 6-7 ore, spre Atena.

Am avut parte de-o furtună, dar din fericire s-a întâmplat la mal. Nu vă gândiți că e ok acolo, trebuie să fii pe fază ca echipaj pentru că poți scăpa veliera și se lovește de mal sau… se zgârie, ceea ce s-a întâmplat un pic la una dintre veliere.

Dacă noi suntem obișnuiți să stăm adăpostiți skipper-ul trebuie să protejeze barca. Și, de cele mai multe ori, stai să aperi. Noaptea, la ceva curenți, pur și simplu a zburat din pat crezând că se întâmplă ceva cu barca. Până la urmă vorbim despre un obiect ce ajunge la câteva sute de mii de euro. Orice daună poate să atârne destul de mult bugetului. Și nah, se face check in și check out la barcă. 🙂

Pe mare n-am experimentat o furtună adevărată, am înțeles, la întoarcere spre Atena că eram aproape de o furtună la cum bătea vântul. Mie mi s-a părut genială senzația, am ajuns undeva la 9 noduri, aka 16-17km la oră cu o singură velă pusă. Am înțeles că dacă o puneam și pe a 2 a puteam să ajungem și pe la 12 noduri, dar… nu prea mai puteai să te ții cu o singură mână și probabil că apa intra și pe laterale.

Mie mi s-a părut extrem de distractiv, dar au fost colegi care n-au fost pe aceiași lungime de undă. În plus, ar fi trebuit încă o persoană care să știe exact ce are de făcut, nu ca noi care așteptam comenzi și ni se explica înainte.

Ce trebuie să știi dacă ești pe velieră?

Costurile pentru închirierea unei veliere sunt destul de mari, înseamnă că oamenii care închiriază așa ceva sunt undeva peste medie, cu un confort acasă. Eh, aici totul este limitat, am avut mâncarea la comun, am avut resurse de apă limitate, curent la discreție numai în port, apă caldă… când era motorul pornit, spațiul este relativ limitat în interior, unii chiar au dormit într-un pat supraetajat, un dressing cum ar zice alții.

Aruncă un ochi și pe canalul meu de Youtube. Link aici.

Încă de la începutul cumpărăturilor se vorbea despre produse eco pentru baie, produse ecologice pentru orice. Apoi am înțeles că este vorba despre tancuri, despre tot ceea ce se eliberează pe mare după ce se toacă, filtrează. Eh, evident, acel filtru are o pompă care pornește ori de câte ori trage cineva apa. E mișto pe timp de noapte dacă ai probleme cu sunetele. Sau cu mirosul… atunci când tancurile sunt pline.

Au fost 5 veliere, 3 mai mari, catamaran și alte 2 monohull de 46 de noduri și 51 de noduri. Eu am stat inițial pe cea de 46 și apoi am migrat spre cea de 51. Diferențe foarte mari nu am văzut între ele (tot dădeam cu capul în orice prindeam) am înțeles că bărcile se cumpără chele, iar apoi ei se ocupă să le doteze, să le facă spații de depozitare, să economisească fiecare spațiu din interiorul bărcii. Practic, lucrurile stau ca la o autorulotă, doar că, la noi au încăput mai mulți în interior, fiind veliere de închiriat, de făcut bani cu ele.

Grecul de la care s-au închiriat bărcile are o flotă de vreo 100 de veliere adică rulează milioane de euro. Din ce povestea lumea, sunt luate în leasing operațional și le rulează 4 ani de zile, apoi le vinde, în felul ăsta are mereu veliere noi. Prin 83 a avut o barcă, acum are o ditamai flota. Și nu e poveste pescărească, stă într-o cutiuță de câțiva metri pătrați, în port.

Dar senzația că te poți opri în orice golf să faci baie… e de vis!

Cât costă să închiriezi?

O velieră se închiriază de sâmbătă până sâmbătă. Cam așa este convenția. Dacă o vrei pentru mai mult sau mai puțin depinde cum negociezi. Cert e că e mai scump dacă nu respecți programul pentru că… o să o ții pe bară în următoarea săptămână. Băieții au făcut o estimare și au zis că depinde foarte mult de sezon.

Pentru asta ar însemna:

• costul skipper-ului(undeva la 500 – 700 de euro – dar cică poate ajunge și la 150 euro pe zi + mâncare și tot ceea ce face)
• costul închirierii efective: depinde extrem de mult de sezon, la noi a fost extrasezon.
• costul combustibilului: undeva la 200-300 de euro
• costurile în porturi. Am înțeles că Grecia e relativ ieftină, așa că vorbim de câțiva euro pe noapte pentru a sta în port, dar crești costurile atât timp cât încarci cu apă și te legi la curent. Asta înseamnă undeva la alți 20-30 de euro de barcă(asta dacă ai în acel port)
• costul mâncării și cât vrei să cheltuiești în fiecare port

S-a tras linie și estimarea ar fi fost undeva între 800 de euro și 1500 de euro de persoană pentru o săptămână. E preț relativ pentru că diferă de la situație la situație, dacă mergi să mănânci în port sau ai plăcerea să faci de mâncare pe barcă.

La noi a fost o premieră, s-a făcut până și ciorbă de perișoare.

Treaba foarte mișto a fost că skipperii sunt și instructori. Așa că ne-au învățat chestii despre barcă, ne-au pus la muncă de fiecare dată ca să învățăm ceea ce ține de barcă. În fapt, era și dificil să acosteze singuri, trebuia coordonare foarte bună. Și, dacă nu au fost evenimente, dacă scafandrul de la check out a dat ok-ul… ce poate fi mai frumos de atât?!

Senzația pe velieră nu poate fi comparată cu nimic. Da, m-au întrebat dacă am mers cu barca, dar n-are nici cea mai mică treabă cu ceea ce experimentat acum. Probabil a contat foarte mult faptul că n-am avut rău de mare. Altfel, mă gândesc că alți colegi n-au fost așa de fericiți la final. Partea ciudată a fost când am ajuns acasă că îmi cerea corpul să mă bălăngăn ca pe mare. Cică e rău de uscat ăsta.

Pentru mine a fost o experiență foarte tare care a încheiat anul foarte mișto. În plus, încă o dată mi s-a confirmat faptul că, dacă ai cifre de afaceri de milioane de euro poți să fii om înainte de toate și că cei care ies în evidență la televizor sunt parveniți.