Urmăream recenzia altora pentru Sony Bravia 8 II, unul dintre cele mai bune televizoare de pe piață. Așa cum am zis și eu, dar și cum a precizat și în video, deja a câștigat niște premii de la platforme din industrie foarte bine poziționate.
Omul, în video, menționează câteva tehnicalități referitoare la felul în care Sony reușește să interpreteze albul și anumite probleme ale industriei care spune că televizoarele sunt testate, mai degrabă, sintetic, nu după feeling.
Sigur că discuția se nișează tot mai mult și devine foarte tehnică asta și pentru că vorbim de lideri de gamă. Până la urmă ăsta e maximul pe care un brand sau altul îl poate obține.
Totuși, anul ăsta l-am testat și eu și pot confirma că este mai bine față de versiunea anterioară, dar nu la fel de OK ca Panasonic sau alte branduri care chiar reușesc să îți dea maximul. Adică inclusiv ochiometric observi că lucrurile nu sunt la fel de bune, mai ales când mai ai și câte ceva în paralel. OK, suntem mai săraci, nu avem și monitor de referință de zeci de mii de euro, dar poate că lucrăm cu „albul” de mult timp. Ori… albul de pe Sony nu avea treabă cu realitatea. Așa, ochiometric. Și… discuția poate să fie și legată de hardware-ul folosit pentru a măsura. Una este să ai echipament de câteva sute de euro, ca cel din video, una este să ai setup de la 20 de mii de euro în sus. Altă acuratețe.
Altfel, observ că mergem cu atât de mult AI pe foarte multe profiluri de culoare încât deja uniformizăm mai totul pe televizoare. Sigur că vor fi nuanțe la fiecare brand în parte, dar cel puțin pe gamele de top diferențele încep să fie doar la preferințe personale ori mai degrabă software.
Sigur, puțini vor reuși să aleagă un model de top, dar ideea rămâne și pentru modelele din gamele inferioare.
Adaugă un comentariu