Am peste 20 de țări vizitate și mult mai multe orașe de-a lungul timpului. Majoritatea țărilor sunt legate de Uniunea Europeană, asta pentru că mă raportez la citybreak-uri sau mers din oraș în oraș.
Tot zic că pregătesc o lună de Asia, dar nu a fost timp niciodată. Mereu s-a ivit altceva. Pe scurt, mi s-au format câteva filtre de-a lungul timpului și am mai învățat câteva lucruri.
Pornind de la ideea articolului despre bacșiș mi-a venit o idee de articol despre mâncare. Mai exact: țepe.
Am mai povestit pe aici, îmi place să mănânc local ori de câte ori am ocazia. Spun ocazia și tupeul pentru că sunt bariere de limbă de foarte multe ori și am câteva mici criterii pentru mâncare. Adică trebuie să nu fie picant, trebuie să pot să mă înțeleg cu omul ăla, să îi zic asta.
Când ești pe „local” nu prea poți să ai pretenții de limbă străină. Trebuie să o știi tu sau să poți să dai din mâini. Rar găsești o engleză cu care să te poți înțelege.
În Spania, în Sevilla, aș putea spune că am dat de 3-4 ori mai mult pe o tâmpenie doar pentru că am vrut să fiu în zona 0. Mi-a fost foame, m-am așezat, am mâncat. Comparabil cu ceea ce am mâncat la o bodegă micuță, la câteva sute de metri de gară, e la ani lumină. În bine. Parcă în bătaie de joc a fost mâncarea din zona turistică. Asta în condițiile în care, în principiu, în Spania mănânci bine oricum.
În Italia am fost de multe ori. Cred că de 2 ori am fost în Roma până acum. În Roma mi-am luat-o de fiecare dată.
În prima fază, eram un grup mare, eram un pic la început și mi-am luat-o frumos. Ne-a racolat un nene de pe stradă și ne-a dus la o cârciumă. Pe lângă faptul că a fost cea mai scumpă masă de acolo, a fost și cea mai proastă. Așa e când te prinde pe nepregătite și cu foame. De atunci, efectiv ignor orice interacțiune de genul.
A 2 a țeapă și cea mai nasoală a fost tot acolo. Dacă țin bine minte, eram undeva pe drumul spre una dintre gări.
Am comandat ceva un soi de burger cu cartofi prăjiți. Toaleta era deasupra bucătăriei, iar berea a venit cu mucegai. Pe dinafara sticlei, evident, dar era plină de mucegai.
Cartofii, îi făceam de 10 ori mai bine acasă. Hamburgerul?! Hmm, nu, niciodată, efectiv, a fost de nemâncat. Nu putea fi numită mâncare.
Prețurile, dacă țin bine minte, erau de zonă turistică, nici foarte scump, nici ieftin. Cert este că doar atunci mi s-a activat spiritul de conservare și am verificat pe Google dacă are recenzii de vreun fel. Eh, ăla a fost imboldul pentru care acum, ori de câte ori intru într-o cârciumă deschid Google Maps și arunc niște ochi pe recenzii, să nu fie scamul vieții.
Cam acestea au fost experiențele nașpa cu restaurantele din Italia. Cumva, depinde foarte mult de context, dar am ajuns să mănânc cât se poate de local, pe cât posibil și să renunț la zona turistică.
In Italia clar am luat cea mai tare teapa, la Assisi am comandat paste si mi-au dat paste ready meal incalzite la cuptor, nu s-au obosit sa le puna nici in farfurie, mi le-au servit direct in cutia lor originala cu tot cu eticheta….si era restaurant, nu bodega pe strada.
Cea mai tare experienta a fost in Valencia, insotit de un prieten localnic. Am mancat rat de porc prajit….senzatie . Si multe alte chestii de care nu m-as fi atins daca eram singur si nu aveam “ghid” .
Intre timp, am venit din Frankfurt, de undeva de la fițe. Pe lângă faptul că ne-am dus după la fast food ca să ne săturam am fost și tepuiti bine. Ni s-a zis că anumită fiță e din partea casei apoi a apărut pe bon, la final. Germani cu îndeletniciri „românești”.
Teoretic nimeni nu-si poate lua teapa intr-un local, butic, restaurant (fie el si de fitze), indiferent de tara. Nu-ti place ceva, dai retur si ori primesti ceea ce trebuie, ori schimbi locul. Nu poate fi foamea superioara logicii.
Si o sa primesti inapoi o portie noua, gatita exact cum trebuie, la termperatura ideala si cu cantitatea perfecta de sos.
Total fara legatura, ai vazut cumva un film destul de obscur numit Waiting… ?
https://www.imdb.com/title/tt0348333/
Ca sa fi sigur ca primesti ceea ce ai comandat, este bine sa fi darnic si sa-l invitit la masa pe cel care ti-a adus preparatul sau pe bucatar, ca sa puteti savura impreuna… Daca nu vrea, inseamna ca problema nu este rezolvata pe deplin.
Italia si la mine. Pe undeva pe langa Torino (nu in Torino) am mancat una dintre cele mai proaste pizza din viata mea. Am mers la pizzeria aia pentru ca ni s-a spus ca e a unor romani si nah, sa sprijinim conationalii…
Tot Italia, anul trecut la Pisa, am zis sa incerc si altceva, am luat un snitel. Nu era rau, dar foarte scump, nu merita banii. Culmea, citisem recenzii pe goagal, pe tripadviser si localul era destul de laudat…
Cred că țeapă cu mancarea mi-am luat odată în Tunisia…am comandat pizza după poza din meniu și era cu anșoa. Și nu că nu-mi place dar mai era și sărata ca lacrimile lu mama lu Ștefan cel Mare.
Altfel, cred că poți spune că raportul calitate/preț nu e cel așteptat. Că până la urmă nu te bagă nimeni în cârciumă. Și poți pleca dacă nu te țin buzunarele.
Asta se mai întâmplă. N-ai cum să găsești perfecțiune. Eu zic de „scamuri” d-alea nesimțite.
Pentru mâncare – Trip advisor. Da niste sfaturi rezonabile
Eu n-am reușit să mă înțeleg niciodată cu Trip advisor. Știu că e foarte folosit, dar efectiv, nu ne înțelegem împreună.