Cumva am vrut să apară articolul despre A7S3 înainte de a termina de editat, ca să las entuziasmul la final. După ce montezi un material în care tragi în paralel cu un A7III și cu un A7sIII îți dai seama cât de mari sunt diferențele între cele 2 aparate. Da, punem un asterix pentru că pe A7s3 am avut obiectiv prime, pe când pe A7III am avut un zoom, fie el și G master, dar ideea e aceeași.
Ambele aparate au avut oarecum aceleași setări, poate un pic mai desaturat A7iii-ul, dar diferențele sunt wow, inclusiv de preț, evident! O comparație 1 la 1 nici n-ar trebui să fie, unul fiind hybrid, unul dedicat video, dar nici nu ai cu ce compara de la Sony în mod direct. Versiunea anterioară A7Sii-ul nu prea merită băgată în seamă pentru că a evoluat totul.
Trecând peste asta și ajungând la titlu, stăteam și mă gândeam că noi pasionații vrem să cumpărăm cele mai noi lucruri. Și nu doar body-ul este în discuție aici, ci și obiectivele, carduri și tot ceea ce trebuie pe lângă.
Bani pentru evoluție, să zicem!
Totodată, unii își educă creativitatea și investesc timp în a colora mai bine, în a încerca să scoți tot ceea ce este mai bun din ce ai tu.
Da, Dynamic Range mai bun, da, posibilități mai multe de a colora, dar oare ești în punctul în care poți să le faci pe toate acestea?! Ești în punctul în care, dacă le cumperi… să le privești ca o investiție și să poți să scoți banii și, eventual, un pic de profit de pe urma lor?! 🙂
Altfel, la fiecare nouă generație cu îmbunătățiri majore stai și te gândești: bă, ce mai pot scoate? Deja e foarte mișto tot ce ai, e mai mult ca suficient, asta până pui în paralel cu aveai înainte și…
Intrebarea e unde se gata creativitatea si incep cheltuielile aiurea?! Cred ca era mai cinstita! :))
Păi oricum ai pune problema situația e aceeași.
Relativ, da .. ca tot pe acolo ajungi. Amu no, eu sunt genul care storc tot ce se poate stoarce din ce am deja, cumva e si o satisfactie cand vad ca pot sa fac asta, un soi de provocare pe care o accept oricand … si mai ales de cand am crescut si eu mai mare si am inceput sa imi cunosc limitele cu adevarat, inainte de a cumpara ceva caut sa fiu sigur ca am cu adevarat nevoie si ca o sa si folosesc la maxim ce ofera. 🙂
Cu siguranță sunt mulți așa, dar când ai acces la ce e mai nou și vezi cât de simplu se face treaba, meh, păi…
… te mai gandesti inca odata daca treaba aia o faci pentru banii sau placere, ca de la un prag incolo, dpmdv, ar trebui sa intervina strict pragmatismul.
De la un moment nu mai e plăcere, e business. Cumva trebuie gândit la nivelul asta sa poți să scoți și banii.
Exact ce ziceam si eu! Cand te bate capul sa cheltui atat, esti 100% sigur ca poti sa faci un business din asta? Pare usor si floare la ureche, dar in fapt, ca sa fi sigur trebuie sa te dedici pe zona asta si sa pui atent in balanta cheltuielile cu profitul si timpul in care macar reusesti sa recuperezi macar investitia initiala … sau, risti sa arunci mii de euro pe geam, din care recuperezi foarte putin in cazul unei revanzari, pentru ca produsele de genul asta sunt destul de „perisabile”, dupa 1-2 ani valoarea lor depreciindu’se in cel mai bun caz la jumatate din valoarea initiala, poate si mai mult decat atat, uitate ce dezastru a fost anul asta pe zona asta si la cum se arata o sa fie si la anul. Am un prieten care abia ce investise la finele anului trecut cateva (multe) mii bune de euro in echipamente (foto/video de eveniment), iar acum se chinuie sa le vanda macar cu jumatate din cat a dat pe ele, piata fiind complet blocata atat ca productie cat si ca vanzari, iar el cu un credit la care plateste lunar. Ma rog, e un caz de circumstante, dar riscuri exista si in alte perioade in circumstantele din afara pandemiei, ca deh … e o piata destul de volatila.
Sunt de parere că un profesionist poate scoate ceva decent și cu ceva entry-level firește fiind condiționat de multe chestii. Dar omul cunoaște condiționările, dar și plusurile și va putea să scoată un produs decent. Pe când, observ tot mai multă lume care investește în aparatura optică foarte scumpă și o uită prin sertare. Că n-ah nu prea e de vacante, poate e de studio, poate e pentru pasionații adevărați dar și profesioniști care pentru a face un material nu ii deranjează să care 7-8 kg de scule cu ei.
In zona de profesional work cred că acolo e altă treabă, să optimizezi costurile pentru un rezultat cat mai bun. E bine să rămâi în cunoștință de cauză cu ultimele noutăți, gen să mai testezi cumva, dar poate reușești altfel, gen să închiriezi sau chiar să îl soliciți in teste.
Un lucru mai puțin mediatizat este că clientul nu percepe un plus de calitate la fel ca un fotograf/film maker. Deci nevoile reale sunt mult mai mici, uneori asta face diferența când vine vorba de profitul afacerii.
Dacă e vorba de creativitate, atunci investițiile nu se termină niciodată. Ajunge dacă vorbim despre distanțe focale diferite și obiective, că celebra „zoom with your feet” e o prostie – cineva care are mai multe obiective o să-și contureze mai ușor și mai repede un stil, chiar dacă la un moment dat ajunge să folosească 2 obiective din 10. E vorba de a încerca/experimenta, aia înseamnă de fapt creativitatea.
Unii avem și pasiunea pentru echipament, care e ceva separat de foto/video, iar atunci contează echipamentul pentru a te simți creativ. 1 aparat +1 obiectiv înseamnă la un moment dat rutină, să spui că tot încerci să scoți maximul din ce ai nu are sens. Pe mine încep să mă irite cei ce susțin că n-ai nevoie de nu știu ce echipament, dar ei nu renunță la al lor care, surpriză, e zeci de mii $. De aici derivă și echipamentul adresat „profesioniștilor”, care înseamnă complet altceva decât cred amatorii. Dacă ar fi mai multă transparență s-ar vinde echipament mai scump și amatorilor și ar fi toată lumea mulțumită.