Cred că încep să învăț și Bucureștiul. În ultima vreme, am 1-2 zile pe săptămână pe la „capitală”. Anul trecut luam în considerare și o mutare acolo. Și acum îmi surâde o garsonieră acolo, dar mi-e că aș bloca mulți bani în zonă.
Însă e agitație. Nu zic că nu îmi place, când plec în vacanță… eu plec la agitație, printre oameni diferiți. Cumva, București e diferit față de Ploiești din punctul ăsta de vedere.
E agitat, dar nu în sensul bun. Am luat la pas o grămadă de capitale din Europa. Am pozat peste tot, ore întregi printre blocuri, pe străzi.
Nicăieri nu vezi haosul din trafic, nervii oamenilor din trafic.
Și mi se pare că e o „balcaniadă” completă. Stăteam și dădeam din mâini cu niște CehoSlovaci. Aceleași discuții, până și același nivel de percepție a unui stat fost comunist. Până și la cumpărături, la ce branduri alegem… ne asemănăm. Ba chiar și aceeași presiune privind: „pfoai, dar ce salarii au germanii ăștia?!”
În București, e haos în trafic. Nu e semafor la care să stai în care să nu auzi un claxon. De cele mai multe ori, fără sens. O șicanare și doi care se înjură că și-au tăiat calea. Nu vezi zilnic să se dea jos, dar nici eu n-ajung pe străzi zilnic, mai iau și metroul. 😀
Altfel, în ultima vreme, am pozat mult prin București. Pe străduțe. În afară de faptul că suntem disperați ca nație să nu fim pozați, avem și noi clădiri frumoase. Sunt mai puțin întreținute unele dintre ele, dar avem unele zone faine, faine.
În plus, e din ce în ce mai divers. Se îndreaptă lucrurile privind turismul. Mi-a recomandat Youtube iar vloggeri din afară care vin aici și sunt fascinați de cât de ieftin este în România și ce gust are mâncarea. Și… ferească să nimerești prin Germania, chiar și la fițe. Mâncare de carton, ar trebui să îi învățăm pe ăia ca laptele de 3.5% nu e ăla pe care scriu ei BIO sau roșiile de carton nu sunt chiar roșii.
Avem și lucruri faine pe aici, doar să nu ne mai considerăm inferiori și doar să… încercăm să ne educăm un pic. Nu ești OK cu mașina?! Dă un Maps, bagă un metrou, un autobuz și scapi de stres.
Cum sa mearga unii cu metroul sau cu alte mijloace de transport in comun atata timp cat ei se simt „bine” cand se injura cu alti soferi , pietoni si cum fac ei pe durii cu alti soferi , pietoni si organe de control .
Unora le place stresul altfel mergeau si ei cu mijloacele de transport in comun si mai faceau economie la consumul de stres , la carburant si mai faceau si putin sport
Cand vrei o chirie decenta, sa ma anunti! :))
Ai în regim hotelier? Cum merg alea?!
Cu putin curaj si cu o trotineta electrica, Bucurestiul pare chiar „relaxant” dar mai ales amuzant la ore de varf. Problema aglomeratiei in orele de varf ar fi ca acele ore sunt aproape tot timpul, cu mici diferente noaptea. Le-am demonstrat prietenilor dependenti de condusul autovehiculelor prin trafic ca sunt ineficienti. De exemplu, din Iride Business Park (Metrou Pipera) pana in Bulevardul Pacii (Metrou Pacii) sunt vreo 16-17km pe care metroul ii parcurge in vreo 50 minute, cu autoturismul cam vreo ora sau mai mult, iar eu cu trotineta electrica cu o viteza medie de 20-25 km/h cam 25-30 minute. E multa distractie prin ambuteiaje. Ai ce povesti nepotilor 🙂
Conduc de 3 ani zilnic prin București și nu am făcut niciodată mai mult de o oră între două puncte, indiferent de distanță și trafic, dar mereu am preferat să ocolesc decât să stau în coloană, chiar dacă am dublat nr de kilometri.
Cu STB-ul riști să aștepți peste 45 minute un tramvai.
Cu trotineta sau bicicleta este incomod, ineficient și uneori imposibil să te deplasezi.
Cu toate astea am preferat STB-ul sau metroul atunci când am considerat că este mai convenabil, dar se întâmplă destul de rar, iar atunci când renunț la deplasarea cu mașina o fac pentru a nu pierde timp cu găsirea unui loc de parcare.
De ce nu iei in considerare că traficul se bulversează și din cauza trotinetelor și bicicletelor conduse aiurea de tot felul de cetățeni de culoare. Bucureștiul nu a fost proiectat pentru astfel de trafic în care unii câștigă bani iar alții se stresează cu ochii pe retrovizoare in unghiuri le moarte. In rest nu e posibil sa fi fost în București sa remarci numai traficul și mesele îmbelșugate. Este o modalitate prea îngustă de a privi locurile astea pline de istorie.