Nu știu dacă-s mai pesimist sau poate e vreo anxietate la mijloc, dar eu mă gândesc la ce voi face după 60 de ani. La modul că îmi construiesc în așa fel încât să fiu comod și încerc să mă raportez la asta. De a-mi pune finanțe deoparte, până la a încerca să evoluez și să țin pasul cu ceea ce se va întâmpla acolo.
Că, oricât de mult am vrea, schimbări vor fi pornind chiar de la trăirile celor care „ies acum din ou” și vor ajunge în sistemul de mâine.
Tot sper că voi ajunge să mă bucur și de lucrurile care vor fi disponibile atunci, să pot să le înțeleg. Ca de exemplu, taică-miu la 70+ a ajuns să folosească un telefon, să scrie pe Whatsapp singur, asta în condițiile în care acum câțiva ani nu concepea ideea de telefon fără butoane. Sau card. Ce-i ăla?!
Vorbesc cu colegi de vârste apropiate: ~35 și nimeni nu se raportează deloc la 60+. La modul că: „hai, doar nu prind eu pensia, eu oricum voi trăi și voi munci p-atunci.” Sau voi vedea eu.
Probabil că incertitudinea pe care o avem de ani de zile este de rahat, probabil că accentuarea lor din pandemie au făcut ca nesiguranța să fie și mai mare, dar cred că treburile astea sunt ciclice. Din 10 în 10 ani trebuie să fie ceva care să frâneze, să ne trezească la realitate.
Tu ce ai de gând să faci după 60 de ani? Măcar ți-ai pus problema?!
Concedii prelungite cu rulota.
De unde finanțare? ?
Eu, după 60, o să fiu d-ăla de comentează pe interneți că ce bine era pe timpul lui ceaușescu…n-o să mai fim chiar atât de mulți așa că lumea ne va da dreptate. Altfel, probail că dacă merg treburile, o să am ce face… fie sunt cu albinele, fie sunt la plimbare pe udeva să cheltui banii de îi investesc în perioada asta. Cel mai probabil o să mai și muncesc câte ceva…
Din Bali să fie!
Pun bani deoparte prin mai multe mijloace, tocmai ca să nu mă bazez pe pensie și plec în lume cu rulota (dacă prind vârsta).
Pe scurt, am depasit de ceva ani cei 60 despre care se face vorbire. Cel mai bine e sa stai degeaba. De ce spun asta? Fiindca de aia am tras ca nebunii in tinerete, ca sa ne permitem sa ne odihnim. La alegere, odihna activa sau pasiva, isi va produce efectele. Nu inseamna sa devenim meduze, ci inseamna sa mai tragem frana de mana din cand in cand si sa vedem si ce se mai intampla pe lumea asta in care traim, in afara de a face bani peste bani cu pretul vietii. Am descoperit o noua pasiune, trotineta electrica. Da, mi-am cumparat o trotineta electrica fiidca atat mi-a permis pensia si fiindca nu-mi place sa ma dau cu capul de pereti in traficul din Bucuresti, eu nefacand parte dintre cei fuduli cu Lamborghini (a se citi BMW). Am avut prieteni, fosti colegi, rude, care n-au vrut sa iasa la pensie la limita de varsta, fiindca probabil au considerat ca se vor imbogati pe ultima suta de metri si vor mosteni pamantul, dar n-au mai apucat sa-si ridice nici macar prima pensie, fiindca “asa a vrut Allah…” Cat despre pandemie, este un dat cu care m-am obisnuit repede. Sunt pe lume si alte chestiuni mult mai periculoase si grave, care n-au reusit sa puna omenirea pe butuci. Este drept ca unii s-au nascut gata batrani in cuget si gandire, altii au ramas cu sufletul tanar si asa vor ramane pana in ultima clipa. Stiu ca nu e bine sa dai sfaturi, fiindca oricum nu le ia nimeni in seama. Totusi, mai fac o incercare pentru cine e dispus sa asculte. Nu luati viata prea in serios, fiindca va da cu voi de pamant si asta doare al dracului de tare… Socoteala de acasa nu se prea potriveste cu cea din targ, deci nu va fixati obiective de neatins, ca sa nu fiti deceptionati de soarta. Apropos de soarta, sunt sigur ca toti stiti ca soarta ne-o facem singuri iar meritul sau vina ne apartin doar noua.
Bravo!!!!??? Beau o bere in cinstea ta!!!
O să stau în jacuzii, înconjurat de tinere de 20 de ani, cu șampanie în mână. ?