Mai puțin ăia din top 10. Dar ăia au problemele lor cu plecatul prin spațiu.
Citeam o postare recent cu Cristiano Rolando ce a fost plătit cu vreo 1.6 milioane de euro pentru o postare pe Instagram. Acea postare a adunat 2.5 milioane de like-uri.(la data scrierii articolului).
Din punct de vedere business, cine a gândit strategia aceea a făcut-o bine, mai ales prin prisma faptului că s-a făcut buzz pe lângă subiect și discuția a fost preluată și analizată prin multe bule.
Evident că oamenii au început să zică: mamă cât câștigă ăla! E bogat!
Ok, sunt foarte multe persoane care nu au ce mânca. Chinezii acum ceva zeci de ani n-aveau ce mânca, africanii nici acum nu stau foarte bine, dar europenii, dar chinezii încep să-și lase amprenta pe acolo. Ba chiar, sunt zone din Africa ce stau bine la infrastructură.
Recent urmăream pe la Marian pe un nene care tot sponsorizează nișa de travel. Știu că n-aveți timp să urmăriți, dar pe nișa de travel sunt câteva persoane care cotizează serios( nu mai știu timecode-ul exact). Eh, una dintre aceste persoane are ceva casino-uri pe mână și bani cât cuprinde. În live povestește întâmplări din viață, cum s-au dus ei, săracii din România să facă business cu băieții de p-afară. Li se părea mult să plătească 15000 de euro pe o șampanie și au luat șampanii la 2000 de euro. E vorba de aceeași fală pe care o avem noi cu Moet-ul sau glumele cu Prosecco, doar că la alt nivel.
Aceleași lucruri le-am simțit și eu pe Grecia, acum 2 ani. Oamenii ăia aveau rulaj de milioane de euro pe firmele lor, nu te lăudai dacă treci sau nu pragul de TVA. Evident, aveau alte valori, ei aveau bărci cu vele de câteva sute de mii și erau cu ochii îndreptați spre iahturi ce costa întreținerea pe o săptămână cât costul bărcii…
Până la urmă toți suntem săraci, până la un nivel. Unii n-au ce mânca mâine, unii mănâncă ce apucă, alții bio sau pe opulență. Cert e că întotdeauna va fi unul mai șmecher, mai bogat. Și e trist să ajungi să alergi numai și numai după bani.
Pentru mulți (ca să nu spun majoritatea) ia e dezvoltarea profesională – banii. Când te ocupi în general cu afaceri și investiții cam astea sunt de fapt realizările, așa se vede că te perfecționezi și devii mai bun.
În afara strategiilor de afaceri, care presupun de obicei bani și imagine, cam ține de caracter modul în care arunci banii în stânga și în dreapta. Până la urmă e una să dai 100k pe o mașină care îți place, alta e să dai 1 milion doar pentru că e o mașină de colecție – nici una din variante nu e neapărat greșită, doar că înseamnă altceva.
Numai că la oamenii foarte bogați se aplică asta cu „own nothing, control everything”, ceea ce nu înseamnă că că stau pe un munte de bani.
Marx a fost printre primii care au evaluat perfect situatia 😀
Și totuși parcă e mai frumos sa ai posibilitatea!
Cand nu ai bani de barci cu vele, te duci la Palatul Copiilor, la sectia de modelism si iti faci un velier in miniatura :))
Acum s-au dus și treabă asta :))îți cumperi un navomodel de „nădit” de pe internet
Ne nastem in curu’ gol si murim tot in curu’ gol, indiferent ce-am face. Nimeni nu ia nimic pe lumea ailalta, mai ales ca inca nu e lamurita treaba daca exista sau nu, alte lumi, dupa ce dam coltu’. Deci? Alegerile ne apartin (cateodata suntem in imposibilitatea de a alege datorita conjuncturii). Personal, nu m-am nascut ca sa concurez cu cineva, caci sunt la fel de trecator prin viata, ca toti muritorii, motiv pentru care imi place sa traiesc relaxat, nu cu sufletul la gura. Sigur ca unii pot fi „colectionari” de tot felul de utilitati sau non-utilitati. Unii colectioneaza masini, altii bani, altii imobile, iahturi, etc. Un colectionar respectabil, ca sa devina respectabil, trebuie sa investeasca. Eu, nefiind „colectionar” (fiindca sunt cu sutele pe metru patrat) vad multa penibilitate dar si multa creativitate si bun simt.