Tot timpul ne plângem! De la cel mai mic, la cel mai mare. In zeci de moduri. Unii ca suntem prea săraci, alții ca suntem prea bogați sau… ca ne-am plictisit.
Randurile de mai jos ar trebui sa fie despre oameni.
Rar am răbdare sa vad un film pana la capăt. Cred ca de la The Impossible nu am mai fost atât de atent la un film. Aseară ne-am pus la un film.
Un film biografic, din 2002, regizat de Roman Polanski si anume The Pianist.
Acțiunea filmului se desfășoară in timpul celui de-al 2 lea război mondial, când germanii au atacat Polonia si au izolat evreii, ca mai apoi sa-i omoare unul cate unul.
Este bazata pe memoriile pianistului W. Szpillmann, un evreu din Polonia, care a reusit sa traiasca pana la 88 de ani, dupa ce a trecut prin clipe incredibile si de neimaginat ale nazistilor.
Regia filmului este cel puțin incredibila, regizorul chiar a știut ce vrea de la film, pe la jumătatea filmului sora mea a început sa butoneze telefonul pentru ca emoțiile erau mult prea puternice.
In film se prezinta cat de ușor erau omorați evreii, cu sau fără motiv, felul in care isi băteau germanii joc de ei.
Evreii au fost marginalizați, ca mai apoi sa fie înfometați, înghesuiți intr-un cartier, iar mai apoi au ridicat un zid pentru a nu ieși de acolo.
Oamenii mureau pe capete, de foamete, de boli, se luptau pentru o bucata de paine, nu aveau voie decat sa manance cartofi si paine.
Multe, multe lucruri urate facute de Hitler si ai lui.
Chiar daca înjuram noi regimul, ne place democrația de la americani, parca nu as vrea sa trăiesc vremurile acelea in care oamenii împărțeau in 7,8 o bomboana sau adunau firmiturile de pe jos.
Pana la urma, cine suntem noi, cu ce drept au luat germanii viata acelor oameni?
Pianistul este un film remarcabil care merita sa fie vizionat cel putin o data, dramele prin care trec evreii sunt greu de imaginat dar sa le mai expui si in filme. Am vizionat filmul si spun sincer ca m-a surprins usurinta cu care se predau evreii in fata mortii, lipsa de reactie atunci cand erau macelariti unul dupa altul, frica de a riposta chiar daca sansele de izbanda erau nule.
Da ai dreptate ma mai gandesc si eu cateodata ce s-a intamplat in perioada lui Hitler si ma mai gandesc si in ziua de azi ce se intampla. Daca privesti un pic lucrurile iti dai seama ca ori cat de saraci suntem fata de alte tari din UE totusi a crescut nivelul de trai in Romania. Poti povesti cu batranii de la tara si o sa vezi ce mancau si cum traiau si cum o duc acum aceasi batrani. Viata e mai usoara acuma dar ne plangem mai mult de ea si vrem si mai mult multumindu-ne tot mai putin de tot mai mult.
Am vazut ,, Pianistul’’ , un film excelent, imi place acest gen de filme si le consider pur educative. Ar trebui sa fie o tematica obligatorie in scoli, poate asa am aprecia mai mult pe cei din jurul nostru.
Acum vreo 10 ani cand eram si eu pe la inceputuri in campul muncii, un cunoscut ( persoana in varsta ) mi-a spus ca ii este scarba de bani, mi se parea deplasata afirmatia. Dar acum am ajuns sa ii dau oarece dreptate.
Uneori e nevoie de incercari ale vietii pentru a realiza ceea ce e cu adevarat important.
Corect. Eu dupa mai putin de 10 ani de zile in campul muncii am realizat asta. Chiar am mai zis-o de cateva ori prin articole. Nu stiu cat de mult m-au inteles unii, dar in viata nu este vorba numai despre bani…
Lucrul asta, insa, conteaza la cei care nu au avut o situatie financiara relativ ok…
Deschizi din istorie o adevarata Cutie a Pandorei la care culmea sau nu primul raspuns a venit de la Seviciile Funerare. 😀
Nu m’as hazarda la discutii … dar un lucru este clar: istoria nu trebuie uitata desi prima lectie a istoriei este ca nu invatam niciodata nimic din ea …
Regizorul a avut viziune. Actorii au fost bine alesi. Povestea la fel, iar cadrele trase de cameramani sunt superbe. Merita vazut alaturi de Lista lui Shindler sau The Soviet Story.
Poate o sa imi fac timp si o sa le vad si pe acelea.
Da, au fost cadre extraordinare, extrem de sugestive, de la locatie pana la ultimul detaliu…
Dacă nu ai văzut „Lista lui Shindler”, degeaba te uiți la filme, Marius. 😆
Pai… ma uit cand am timp, oricum… eu nu sunt genul care sa tina minte un nume de film. E posibil sa-l fi vazut… dar sa nu stiu de el…
Îți recomand și eu Lista lui Shindler, uită-te la el cu încredere. Iar odată ce l-ai văzut îți garantez că nu-l vei uita prea ușor, are ceva aparte care o să te facă să-l ți minte pentru mult timp…
O sa ma uit si eu la film, inca nu stiu ce sa spun. O sa ma uit la film, dupa o sa am ceva de spus dar pana atunci considera acest comentariu ca un inceput.
stii cum se zice? pesimistul spune „mai rau de atat nu se poate” si optimistul spune „se poate si mai rau de atat”
nu sunt un optimist incurabil dar sunt sigur ca se poate si mai rau, si cred ca ar trebui in mare sa ne buuram cu ce avem. in realitate nu ne ajunge niciodata ce avem, pentru ca altfel n-am mai putea progresa. cat despre Hitler…
Am vazut si eu acest film, si pot spune ca mi-a placut mult. Si cel mai probabil o sa-l revad.. curand.
Mie The Pianist mi s-a parut foarte, foarte reusit!
Pare interesant filmul. Sunt sigur ca merita 2 ore din viata mea sa mi le dedic pt a-l viziona. 🙂
Trailerul si descrierea ta facuta pe baza filmului m-au convins. In weekend o sa-l urmaresc garantat.
The Pianist este un film foarte reusit, am vazut si The Impossible, un film lafel de placut si care te tine atent de la inceput pana la sfarsit. Va recomand sa le urmariti pe amandoua
Din toată lista cu filmele despre evrei din lagăre, recomand La vita e bella. E cel mai bun film realizat pe această temă. Nota 10. Şi Pianistul e bun, dar nu la fel ca filmul menţionat de mine.