Am testat LG C9, cel mai subțire TV OLED

Dacă anii trecuți ne-am rezumat în a testa modele de la Sony, Philips și Panasonic, anul acesta voi începe să mă joc mai mult cu modele de la LG. Așadar, în sufragerie se va așeza și un televizor LG C9, noul televizor OLED al celor de la LG.

De-a lungul timpului, în ghiduri am adus vorba despre seria celor de la LG pentru că au reușit de fiecare dată să ofere un preț suficient de bun pentru a ajunge best buy în liga în care joacă.

De foarte multe ori, m-ați auzit că recomand LG B6, B7 sau chiar B8. Sigur, a fost dragoste la prima vedere modelul din 2016, dar mi-a dat și cele mai multe bătăi de cap pentru că, pe vreme aceea, nu știam cum stă treaba cu televizoarele OLED. Între timp, m-am mai jucat cu ceva modele, dar fără a le testa pe o perioadă mai lungă de timp.

LG C9 a stat la mine 5 zile așa că am încercat să îl descopăr cât se poate de mult.

Așa cum bine știți, LG își fabrică singuri panourile OLED față de concurență care alege să cumpere de la ei întregul panel sau părți componente. Se pare că de anul ăsta chiar încep să fie pe profit când vine vorba divizia de OLED-uri.

Ori de câte ori am vorbit despre OLED-uri am vorbit despre televizoare subțiri. Anii trecuți spuneam că nu au unde să mai avanseze, dar aparent LG a reușit să facă un model și mai subțire. Comparația, momentan, am făcut-o cu Sony AG9 fiind cei care au reușit să îmi pună primii la dispoziție un model din noua serie. Competiția de la Philips și Panasonic probabil că încă mai lucrează la noile modele. Cei de pe Instagram ați văzut deja comparația între telefonul meu, dar și cele 2 televizoare OLED. Se observă că LG e pe la jumătate.

Design

Design-ul este unul simplist la prima vedere. Are bordură de 1 mm și margine de 10 mm. În spate se află o cutie destul de grea, ce pune la muncă întregul televizor. Aș zice că e o idee mai ușor decât AF9, de anul trecut. În rest, avem un suport destul de lat în partea de jos, pe partea din spate, iar pe partea din față continuă cu un suport care se integrează perfect în design. Deasupra suportului este un buton de power, în cazul în care nu vrem să folosim telecomanda, central.

În momentul în care veți tine apăsat pe el o să vă indice pe ecran ce trebuie să faceți pentru a-l folosi.

Imagine

Tehnologia OLED pune amprenta pe negrul complet, așa cum ne-am obișnuit deja. Bine, vorba vine obișnuit, atât timp cât piața nu ajunge nici la 10% din totalul televizoarelor vândute, dar probabil că, odată cu introducerea diagonalelor mai mici lucrurile se vor îmbunătăți.(în 2020 LG va introduce și modele de 49′). Practic, pe un panou sunt undeva la 8 milioane de pixeli iluminați individual.

Așa cum fac și alți producători se aliniază cu cei care realizează filme. Primul pe listă ar fi Rob Legato, ceva om care se ocupă cu VFX-ul pe la Hollywood. Eu zic că și colorizarea va începe să fie diferită când va crește popularitatea televizoarelor OLED, mai ales în scenele întunecate.

LG au trimis la test un panou foarte bun. Nu am observat aberații, imperfecțiuni așa cum erau pe generațiile mai vechi. Uniformitatea pe negru este pur și simplu perfectă. Ca input lag C9 ajunge undeva la 14 ms. Este mai mult decât decent, având în vedere că majoritatea LED-urilor sunt la valoare dublă.

Pozele de mai jos sunt pur ilustrative, aparatul a făcut ce a vrut el cu temperatura de culoare, e drept că și eu am fost de vină că de sus a fost lumină caldă, în spate lumină rece, iar albul nu e chiar cel mai ok.

Ecranul are o tentă glossy, dar tratamentul este foarte bun, n-am avut de furcă la realizarea pozelor. Bine, de data asta m-am folosit de lumină continuă, nu de flash-uri.

Filme am urmărit pe Netflix. Am testat câteva MKV-uri de pe server, dar doar ca să văd că sunt suportate. Am folosit profilul de Cinema, deși mai erau și profile calibrate.

Imaginile în mișcare mi s-au părut foarte ok: filme, meciuri pe TV sau chiar înfrângerea lui Halep au fost fără probleme. Cine mă urmărește pe Instagram știe deja asta.

Altfel, conținutul FULL HD de pe cablu e OK redat, mai ales că n-am avut o distanță extrem de mare față de el. A trebuit să încapă vreo 3 televizoare simultan, în aceiași cameră.

Ca specificații avem următoarele:

Specificații	LG C9
Panel	LG Display, 10 biți, WRGB, 100Hz
DCI P3	99%
Rec. 2020	70%
Sistem de operare	3 GB RAM, 8 GB stocare, 4 core-uri
Sunet	2 X 10W, DTS, Dolby Atmos

totul este ajutat de procesorul grafic A9 care este deja la generația a 2 a.

Noul procesor ar trebui să ajute atât imaginea, cât și sunetul, mai ales că au pus AI.

Calibrare LG C9

In mare parte C9 seamănă foarte mult cu B9 – gama entry level de la LG ambele având același panel, electronica și procesarea fiind însă superioare pe C9.

Ca noutate la ambele în secțiunea opțiuni imagine apar gradare lina cu patru variante din care una off, apar o setare nouă de luminanța ecran cu 4 preset-uri din care una off. Apar mediatizatul AI by default oprit, apar corectiile de WB (white balance) in 2P / 10P /22P respectiv controale de luminanta in zona 2.5 IRE / 5 IRE 7.5 IRE, dar dispar pattern-urile aferente metodei interne folosite la calibrarea balansului de alb.

La fel ca si B9, oled-ul C9 este clar mai luminos decât predecesoarele B8/C8, gradare uniforma și de menționat, ieșirea din negru acceptabilă.

Cu toate acestea, la aceasta unitate era prezent un anumit black crush, rezolvabil mult mai ușor ca și la modelul precedent C8.

Vizibil virând în verde, nu chiar asa pregnant ca si B9 și C9-le are nevoie de calibrare, dE fiind 3.4 RGB si media de 2.3 cu un max de 5.6 pe culori, după fiind obținut un dE de 0.5 RGB si 1.3 medie cu un maxim de 3 pe culori, valori suficient de mici ca in imagine sa nu fie perceptibila de către ochiul uman deviația cromatică.

Cu galbenul si cyan-ul virând înspre verde, skintone-ul initial nu era corect, chiar dacă celelalte saturații nu au abateri notabile. Imaginea după calibrare este neutra, culorile nu mai suferă de acea „întrepătrundere” semnalata de ochiul avizat.

Precedentul C8 nu avea nevoie de corecții cu valori asa mari. Îmbucurător faptul ca implementarea controalelor este responsivă și calibrarea merge relativ ușor, lăsând timp mai mult pentru ajustare fina și teste video ulterioare. La meniu si setări, foarte apropiat de B9. Dupa calibrare, imagine buna pe materiale Full hd, chiar vibranta la o setare modica a luminanței panoului, ceea ce recomand si pentru protejarea vederii si a panelului.

Mișcare bună cu real cinema ON – activat si eventual valori ușor pozitive la judder pentru unele tipuri de conținut cu un anumit fps. Ceva mai sharp si cu procesare mai buna decât B9, are o afișare rezonabila pe canalele HD. Canalele SD sunt retrograde si nu intră in discuție. Prima precizare la achiziția acestor televizoare 4K este afișarea defectuoasa a acestor canale.

Mai bine spus rezoluția acestor programe, respectiv 576p, este contemporana anilor 2000 nu 2020. Ceva mai luminos si un spatiu de culoare ceva mai extins, C9 afișează deosebit materialele Blu-Ray encodate h264. HDR-ul este detaliat și vibrant, după calibrarea albului D65, titrarea nemaifiind așa de intruziva, de un alb albăstrui deranjant.

Am acordat cinci stele produsului, deși deocamdată, adevăratul OLED care merita cele 5 stele este Panasonic GZ950 pe care l-am testat recent aici, si acesta pentru cinematica inconfundabila din imaginea afișată.

Totuși, cele 5 stele la merita C9-le pentru aspectele legate de stabilitatea OS-ului, versatilitatea player-ului intern care rulează absolut orice tip de fișiere convenționale, containere m2ts, MKV, encodari h264, h265, titrări cu diacritice, decodări audio DTS, Dts-Hd Master Audio, Dolby True Hd

Sunet

Raportat la ceea ce e pe hârtie pot spune fără probleme că nu e ca în realitate. La prima impresie am căutat un pic să văd de unde vine sunetul. Aparent, l-au „înghesuit” în partea de jos și oferă o spațialitate interesantă pentru dimensiunea lor. Mi-a amintit un pic de ceea ce oferea FZ950, dar nu are chiar atât de mult bass. În practică, undeva la volum 70-80 începe să distorsioneze destul de mult.

Ajută la asta și Dolby Atmos, dar și faptul că au pus ceva AI pentru a detecta ce sunete sunt pe acolo și vor să învețe din treaba asta, ca să ofere sunet cât mai bun. În practică, am avut prea puțin timp la dispoziție ca să învețe treburi.

Telecomanda

Recunosc că nu mai sunt obișnuit cu telecomenzile lor, cel puțin nu cu modelul ăsta, dar nu mi-am prins urechile cu ea. E drept, când tastezi parcă e mișto să ai tastatură, dar în afara conectării la Netflix și Youtube nu prea ai unde să bagi parole. Pierzi ceva timp la început și apoi nu mai ai treabă.

Ce mi s-a părut interesant a fost faptul că au pus butonul de Prime Video. Sunt curios dacă au plătit sau dacă au fost plătiți pentru asta. Dacă nu știați, butonul de Netflix are cost suplimentar pentru producător.

Ne-am înțeles bine și pentru faptul că webOS are totul la îndemână. Deși android e mai versatil pe telefoane LG a făcut treabă bună cu sistemul lor de operare. Practic, în prima linie ai opțiunile de bază, iar cu un slide se deschid și alte opțiuni. Ajungi foarte repede la opțiunile de bază. Eu obișnuit cu celelalte ajunsesem să caut prin meniuri, când totul era la îndemână.

Probabil că mult mai vândută va fi varianta de 55′ și foarte puțin cea de 77′. Poate că nici modelul B9 nu va trebui desconsiderat, pe seriile vechi având același panel. În general, cel din urmă a fost best buy.

E disponibil aici. Preț de model nou, cred că va scădea curând prețul.

Mi-aș dori ca LG să gândească mai bine ce e în cutie. E foarte greu să manevrezi produse mari, dar alții au găsit soluții pentru a face viața mai ușoară la despachetare și împachetare, în cazul meu. În 2016 să zicem că a fost o experiență grea că era primul model, dar de atunci până acum am desfăcut OLED-uri de la toți producătorii mai mici sau mai mari, nu știu să fi fost experiența așa de grea, mai ales că e extrem de subțire.