Mi-a plăcut matematica de mic. Eram bun la calcule, dar nu eram sclipitor. Aveam câteodată idei bune, dar doar pentru că lucram probleme în perioada aceea.

În liceu n-am avut parte de un profesor extraordinar, ci de un idiot care voia șpagă. Să își facă și el o casă! La propriu!

Și, din cauza lui, matematica n-a mai fost pe primul plan. Mi s-a scârbit de ea. Poate că a fost mai bine, poate… mai rău. Habar n-am.

Știu că, din cauza exigenței lui cu cei care nu fac pregătire, am ajuns să stăpânesc anumite noțiuni. Bine, cu scârbă, dar le făceam.

[Citeşte mai departe…]