Mă gândesc un pic la treaba asta cu sustenabilitatea. Încep să apară tot mai multe comunicări, eu am observat-o de vreo 2-3 ani de zile pe la noi, referitoare la faptul că reciclăm și că nu mai ambalăm, nu mai oferim o experiență de unboxing specială, așa cum o face Apple de fiecare dată.
De exemplu, anul trecut am testat niște căști wireless. Sony erau cu niște cutii pe care acum 10-15 ani probabil că le luai la șuturi. Parcă sunt cele mai ieftine cutii, dar produsele sunt jos pălăria.
Acum ceva timp, cei de la Acer au lansat ceva laptop din ceva material reciclat. Nu știu cum e pe termen lung cu acel model, dar ar fi de felicitat dacă va reuși să fie cât se poate de aproape de celelalte.
În rest, mai toți comunică de sustenabilitate, dar pare mai mult că încearcă să-și optimizeze costurile de producție – mă gândesc la faptul că au dispărut încărcătoarele de pe telefoane. Oare nu cumva este o scuză a lor sau e doar perioadă de tranziție?
Cred că noi n-am fost educați despre reciclare, tare mi-e că tot ce comunică brandurile în direcția asta e cam egal cu 0 pentru români.
„Cred că noi n-am fost educați despre reciclare…”
Se vede ca n’ai prins vremurile cand bagam noi sustenabilitate de ne iesea si pe ochii si ii mai ziceam comunism, vremuri in care strangeam si duceam la reciclare sticle, borcane si hartie ca sa facem un ban de’un CICO, si nici pe alea cand erai obligat sa duci periodic o cota de materiale reciclabile la scoala. Heheeee … tot ce povestesti tu acum ca fac producatorii occidentali cu ambalajele urate si reciclate, am trait noi in comunism, ca de aia baleam prin „Nekermane” si tineam pe acasa ambalaje lucioase de la diverse produse cumparate de pe piata neagra. N’am eu timp acum sa’ti dau o replica la articolul asta, dar poate imi fac in zilele urmatoare. 🙂
Păi și ai mai făcut tu asta în ultimii 32 de ani? Mai are un pic și trece o generație și tot cu gândul acolo. 😀
Da, am facut desi imi era sila dupa ani de obligatii, dar tot acolo o sa scriu si de ce s’a dus dracului treaba! In rest nu uita cuvantul ala: comunism! Tot ce e acum cool, noi le’am trait atunci, chiar si mersul pe jos/trotineta/bicicleta ca era sarakie! 🙂
Sustenabilitatea și responsabilitatea socială se atinge cu mulți ani de educație. Din păcate sustenabilitatea corporativă este strâns legată de cea socială. Cum mulți se concentrează doar pe profit, cam greu să se schimbe prea rapid. Sper ca pe viitor cea de a doua să o influențeze pe prima. Financiar, o companie mare are toate mijloacele să eficientizeze costuri de producție, să ecologizeze lanțul de distribuție, să monteze panouri solare fotovoltaice prin care să-și producă măcar jumătate din energia necesară, colectare selectivă a gunoaielor și tot așa. La nivel individual e puțin mai dificil pentru că investiția inițială este mai mare (aparent) decât castigurile pe termen lung. E cale lungă până la sustenabilitate.
Fabulos! :))))))))))
Am zis să mă duc și eu la Kaufland cu ceva selecție de bidoane, la tonomatul pe care tot îl laudă. Evident că nu funcționa!
In RO iti da un cupon la ce nu ai nevoie, in jermanuca 50 de eurocenti/pet, cu 20 de pet’uri reciclate pleaca neamtu cu un bax de bere, asta ca sa nu crezi ca neamtul iubeste mai mult ecologia! :))
Da, știu, am luat anul trecut o mizerie de cozonac(cu discount) și-am dat-o mai departe.
Pe dincolo ecologia aia e bazata pe recompensarea celui care recicleaza si de aici si „spiritul civic”, pe la noi, e bataie de joc, acum o saptamana la nu stiu cate pet’uri aveau discount la un detergent de WC, o apa chioara pe care nu o cumpara nimeni. :))
Am citit la un moment dat că reciclarea nu prea dă roade la nivel mondial. Dacă trecem peste țările sărace a căror ultimă problemă e recliclarea PET-urilor, am înțeles că procentul de materie primă obținut din reciclare nu e satisfăcător. Adică nu numai că ai un randament scăzut, dar mai ai și costuri suplimentare (și posibil poluare) cu procesul de reciclare. Pe la noi am văzut că lumea crede că e totul ok dacă individul colectează selectiv, dar tot degeaba dacă la nivel național nu avem o infrastructură adecvată.
Deși lipsa încărcătoarelor de telefoane din cutie a scos minimalismul din noi (se pare că unii au un singur încărcător/telefon și îl dau mai departe când fac upgrade), mie îmi place ideea pentru că nu le vei aduna prin toată casa și vei avea strictul necesar – că le cumperi. Părerea mea e că trebuie să plece totul de la consum, să consumăm mai puțin și mai de calitate.
Legat de companii, ei se aliniază la reglementări oficiale – vom vedea la un moment dat dacă ele au fost eficiente sau nu. Apple e un exemplu interesant pentru că încearcă să fie un circuit închis – vinde și încearcă apoi să recupereze tot ce a vândut ca să recicleze la maxim – dar nu toată lumea e de acord cu asta.
Am o nelamurire si o curiozitate.
-Nelamurie: La ce sunt bune pungile biodegradabile?
-Curiozitate: Care este timpul in care se degradeaza si in ce se transfoma? A urmarit cineva acest ciclu?
Intrebarile mele sunt retorice si nu astept vre-un raspuns.
Se presupune ca depozitam tot felul de resturi intr-o punga biodegradabila. Dupa “degradarea” pungii, ce se intampla cu resturile depozitate in ea? (resturile nu sunt biodegradabile)
Experiment: Se ia una bucata punga biodegradabila si se asteapta “degradarea” ei. Astept vesti din partea experimentatorilor. Sper ca aceste vesti sa soseasca pana la momentul despartirii mele de cele lumesti. Intr-adevar in Romania pre-decembrista se practica la nivel national reciclarea si selectarea deseurilor in functie de material, fiecare cetatean avand obligatia (nu existau prea multe drepturi), sa aplice aceste reguli.
Intrebarea ta e unul dintre misterele nedeslusite ale ecologiei! :)) Teoretic, conform unui studiu de prin UK, in 9 luni s’ar biodegrada pungile alea … dar si asta depinde de mai multi factori, ca in unele cazuri pungile alea erau ok si dupa 3 ani, cica de acolo inainte abia incep sa se vada diferentele fata de pungile de plastic obisnuite. :)) Adica un soi de Marie cu alta palarie „ecologica”.