Încă o dată trag concluzia că mai mare… este mai bine. Asta dacă mă raportez direct la MLA versus QD-OLED sau, în traducere liberă: Sony versus Philips, duelul pe OLED. Normal, nu este o comparație corectă pentru că a apărut tehnologie nouă pe televizoare și n-avem așa ceva încă. LG, Panasonic sau chiar Philips n-au versiunea cea nouă disponibilă pe piața noastră sub formă de sample. Probabil nici nu este un interes atât de mare din partea cumpărătorilor.
Față de Bravia 5, Sony Bravia 8 este din altă ligă. Măcar la trecerea în revistă a celor 3 miniLED-uri mi-am dat seama că Sony nu e OK pe entry level, însă e aproape perfect pe OLED-uri. Și zic asta de la primele impresii cu Panasonic Z95B, dar și prin faptul că Philips 950 (cred) s-ar putea să aibă rezultate mai bune în peak, iar ochiometric face treabă mai comercială. E posibil ca Philips să fure mai mult ochiul nu foarte antrenat. Nu avea sens să intru în amănunt pentru că nu aveam ce compara 1 la 1.
Sony, pe de altă parte, rulează fin de data asta. Mai puțin în lumină puternică acolo unde cu maximul de luminozitate nu aș zice că mai merită un OLED. Când îți bate în față soarele, iar tu ai ecranul glossy nu ai nicio șansă. Dar apar soluții ca microRGB sau poate chiar un miniLED cu mai puține probleme pentru un om neinițiat.
Însă, când tragi draperia un OLED ca ăsta nu are cum să nu te impresioneze. Este din altă ligă. E spectaculos să te uiți la filme noi.
Sony Bravia 8 II este continuarea lui Sony A95L, o evoluție a panoului de atunci, mai luminoasă. Cred că era nevoie de așa ceva, dat fiind faptul că Samsung Display erau la început cu seria de OLED-uri.
Ca diagonale avem doar următoarele:
Ar fi mers și o diagonală de 77′, dar doar 55′ și 65′ avem.
Suport
Suportul de la Sony este fix. În trecut, îi lăudam pentru soluții japoneze acum, cel puțin la modelul de 55′, trebuie să aveți grijă că suportul tinde să iasă în exterior. Adică aveți nevoie de minim 120 cm pe orizontal pentru a sta pe el. În plus, îmbinările sunt ciudate, nu e chiar lucru japonez, dar… nu se va observa. Mi-a dat foarte mult de furcă asta în comparativ.
Pe de altă parte, ideea cu „picioarele astea depărtate” ajută foarte mult în ideea în care vă doriți un soundbar lat. Se poate pune în partea de jos.
Pe seriile de anul trecut am văzut o treabă foarte tare: 2 locuri în care suportul să încapă: îngust și larg, iar tu mixai după nevoi. E o treabă de ținut minte.
Construcția OLED-ului este cea cu care ne-am obișnuit deja: în spate arată mai degrabă a LCD din zona de Edge și pe toată suprafața acestuia avem un plastic în care sunt și boxele prezente.
Imagine
Când faci televizoare de 60-70 ani trebuie să ai pretenții. Efectiv este maximul pe care îl poți obține în momentul de față de un televizor cu Google TV. Maximul, dar omenesc. Asta pentru că avem puțini competitori în piața locală, dar doar japonezii fac treabă bună. Adică la asemenea nivel trebuie să ai tot ceea ce îți trebuie, nu trebuie să ai nicio limitare, iar Sony asta face, îți oferă tot de pe piață.
Panoul este de la Samsung Display, iar pe piață mai avem doar Samsung S95F pe care n-am pus mâna decât la propriu, nu la recenzie. În anumite situații, în special pe HDR, Samsung își are rolul lui. În plus, treaba cu antireflexia ajută în medii luminoase.
Ca procesor grafic avem pe cel XR pe care Sony ni-l prezintă de câțiva ani încoace. Panoul acoperă 100% pe DCI P3 și peste 90% din Rec 2020. Poate doar noile microRGB-uri să fie mai interesante pe partea de culoare, dar până acum le-am văzut doar în poze.
Surprinzător este, însă, faptul că nu este chiar atât de luminos pe cât mă așteptam să fie. Samsung S95F îl bate, în testele de pe internet, observ că inclusiv LG G5 este superior. Din punctul de vedere al culorilor, modelul ăsta era pe la 6700K, în loc de 6500K. E mai bine ca la ultimul model testat, țin minte că se ducea și mai mult spre rece, undeva spre 6900K în gamma 2.2.
După ce am văzut la ochi mai multe branduri, aș zice că se poate mai luminos de atât. Totuși, acea luminozitate vine cu costuri privind puritatea culorii. Mă refer, evident, la modele cu Primary RGB Tandem, acolo unde QD-OLED cam face diferența.
Rămâne de stabilit ce ne dorim de la imagine: puritate ori luminozitate.
Altfel, e o discuție strict de percepție a procesării imaginii. Skintone-urile sunt superbe, am văzut filme ca Top Gun Maverick și totul e redat cum trebuie. Subiecții în mișcare la fel. (apropo, pozele de mai jos nu reflectă realitatea din teren, pozele sunt strict ilustrație)
Sunet
Rămâne impresionant, oricât i-aș căuta nod în papură. Da, ca referință rămâne Panasonic Z95B pentru că are mult mai mult spațiu în spate, însă pentru o cameră de apartament nu cred că e cazul de mai mult. Medii, joase, înalte când trebuie, are sunetul foarte echilibrat și se simte că nu este artificial.
Cât despre codecuri, diferența față de alte branduri este că suportă orice. Ai DTS, ai Dolby Atmos, ai o grămadă de opțiuni de personalizare a sunetului.
Conectivitate
Doar un singur port are eARC și 2 porturi au 4K 120P din cele 4 disponibile. Avem și Bluetooth, rețea pe 100 Mbps, port RF și porturi USB. Nimic schimbat.
Telecomandă
Sunt aceleași. De fapt, iar nu îmi dau seama care este strategia celor de la Sony cu 2 telecomenzi. Am crezut că tot vorbim de o tranziție, dar dacă ai și soundbar ajungi la 3 bucăți. Care să fie miza?
Cea principală este neschimbată și utilă. Sunt aceleași butoane afișate:
- Sony Bravia Pictures
- Netflix
- Prime Video
- Youtube
- Disney+
- Crunchyroll
Fain este că a rămas compatibilitatea. Am un TV de prin 2016 de la Sony și telecomanda funcționează fără probleme.
Sistem de operare
Google TV 12 cu 32 de GB de stocare. Nu sunt multe de zis aici, deși Google TV nu mai este ce era pe vremuri. Mi se pare că rămâne tot mai mult în urmă, cu toate că hardware-ul este competitiv pentru nivelul unui televizor.
Adică sunt briz-briz-uri enervante, mai ales la player-ul pe care îl folosește Sony. Ba mai ia câte un restart, ba se blochează un pic. Sigur, probabil lucrurile astea se rezolvă cu un VLC, dar de ce să cauți workaround-uri la nivelul ăsta?!
Adevărat este și faptul că toată lumea stă pe Disney+ și Netflix, n-ai de ce să… te mai chinuiești cu aplicațiile acestea, dar na, am vrut să dau play la maximul permis.
Acum ceva timp, dădeam o știre prin care Sony era premiat ca fiind cel mai bun televizor de pe piață. În momentul de față, nu cred că diferențele sunt atât de mari, ba chiar aș muta un pic lucrurile în partea Panasonic-ului. Adică, da, Sony este cea mai bună variantă cu QD-OLED, dar Panasonic îți oferă culori și mai bune decât Sony, ba chiar acolo nu cred că mai ai nevoie de o calibrare, de un sunet extern. Adică HDR-ul de acolo este un pic mai bine realizat, cu toate că vine cu alte costuri.
Cât despre consum, cred că sunt situații relativ asemănătoare. Mă uitam că modelul acesta de 55′ are o medie de 320W, în timp ce Panasonic la modelul de 65′ avea ~500W. Nu mi se mai pare diferența atât de mare în momentul de față. Flagship-ul are nevoie de energie. Curios este că acum am văzut și un meniu întreg pentru consum.
Și la Sony lucrurile tind spre perfecțiune, dar rămân la părerea că din moment ce Sony nu este atât de luminos, nici HDR-ul nu poate să fie atât de bine realizat.
Ambii japonezi fac lucrurile foarte bine și diferențele sunt mai mult de percepție și de gusturi punctuale.
Inteleg ca 8K s-a perimat? Ceva cam ca 3D?