Am salvat poza de mai jos în Malta, atunci când am nimerit în insula Gozo și autobuzele pur și simplu erau rare spre feribot. Parcă undeva la interval de o oră, iar eu unul am preferat să îmi folosesc picioarele, în plus, estimarea Google Maps îmi dădea mai mult de-o oră. Nu era niciun avantaj.
Prima experiență în afara țării(fără a ține cont de Bulgaria) a fost în Franța. Impactul a fost destul de mare pentru prețuri și nu prea era o variantă să mănânci numai la restaurant. Așa că ne făceam sandvișuri d-acasă și le mâncam pe unde puteam, pe-o treaptă de obiectiv turistic, pe un spațiu verde, într-un parc, unde se putea.
Totuși, preconcepțiile de acasă erau destul de mari: cum să stai cu fundul pe ciment, cum să stai pe o bordură să te odihnești? Murdărești pantalonii.
Eh, cred că am depășit 20 de țări, mi-am dat seama că lumea e atât de relaxată privind îmbrăcămintea oriunde în afară de zona balcanică.
Poate ar trebui să fim și noi mai relaxați.
Asa este. Relaxarea romanilor e cam incordata. Daca ne amintim care a fost menirea jeans-ilor, vom vedea ca se apropie mai mult de hainele de protectie decat de eleganta in moda. Pragmatismul occidentului nu prea facea fata „educatiei” dobandite in saracia lucie a comunismului, atunci cand tergalul, fasul, tenisii chinezesti, camasa de nailon, foaia de ceapa, apreskiurile din fas, cizmele de cauciuc imblanite (pentru santier), faceau luxul in Europa de est. De aici a derivat si comportamentul neaos, iar cand unii dintre noi am facut cunostinta cu obiceiurile occidentale, am ramas descumpaniti si dezorientati pentru tot restul vietii. Unii dintre noi am inteles in ce consta valoarea oamenilor, natura, frumusetea vietii, altii nu si nici nu-si vor reveni vreodata.
Cred că eram săraci și oarecum educați… acum suntem oarecum needucați iar în ce privește sărăcia…?
Asta îmi aduce aminte de câteva întâmplări ca și comparații. Cea mai veche datează de pe când eram activ, iubeam natura și-mi plantam cortul aproape săptămânal undeva pe o baltă sau într-o pădure, ori dacă nu aveam cu cine, pedalam până la Lacul Sfânta Ana. Am chemat un tovarăș nou cu cortul și el novice, și-a adus ziare de acasă ca să nu stea pe iarbă, era cu hainele „de Duminică” cu cortul. În Austria am fost vreo 6 săptămâni și ceea ce am văzut mi-a plăcut tare mult. Lumea îmbrăcată lejer, fără fițe, tinerii se adunau Duminica în parcări unde își etalau mașini tunate sau doar să se vadă, iar la urmă adunat orice chiștoc de țigară de pe jos, nu rămânea nici o dovadă a trecerii lor pe acolo. Un tip austriac ne vizitase acolo și fumător fiind și-a prins una în fața casei. La plecare am observat cum discret a băgat chiștocul în buzunar, nu la aruncat pe jos. Întors acasă și impresionat de ceea ce am văzut acolo le povesteam amicilor mei ce am văzut, unii erau acasă în concedii veniți „de afară”, ascultau și „daaa mă Vasi, așa e, afară e frumos curat și ordonat, nu ca la noi” și spuneau asta în timp ce cutiile lor cu bere goale zburau într-un boschet din apropiere.
Asa considera anumite persoane, le dau dreptate!