Acum 10 ani de zile era tabu să ceri bani pe transport pentru comenzile online. Anii au trecut, iar acum pentru coletele mari nu mai există compromis: toată lumea plătește. La cele mici mai sunt praguri, dar mult mai ridicate față de trecut.
Mie mi se pare normalitate. Tot mai suntem în stadiul în care oamenii nu fac diferența între un magazin și un curier. Mai trebuie educație pentru oamenii care cumpără: unii vând, alții doar transportă. Că transportatorii ar mai putea să fie un pic reglementați, să aibă și ei ceva consecințe când se pierd colete sau întârzie cu zilele… poate că în timp se vor mai găsi proceduri. În rest, e absolut normal să avem lucruri separate. Să știe lumea că sunt servicii diferite.
Aseară am băgat un CFR în drum spre casă. E același CFR pe care l-am mai luat și mă bucur că l-au mutat cu 5 minute mai târziu. Asta pe hârtie că în realitate aseară a plecat din Gara de Nord cu 40 de minute întârziere. Aplicația CFR chiar mi-a zis: băiete, vezi că trebuie să cobori în Ploiești. Eu chiar am strigat la telefon: băi, stai potolit că încă n-am plecat din București. Așadar, o stație de 37 de minute s-a transformat în timp dublu. CFR!
Căutând să văd de ce întârzie am văzut un afiș pe trenurile care pleacă de la aeroportul Otopeni.
Nu știu dacă sunteți la curent, dar spre aeroport poți plăti direct cu cardul cum intri în tren. Frumos, elegant, civilizat. Nu știu cum stă situația la privați, însă cu CFR s-a nimerit să merg de fiecare dată spre aeroport.
Ideea este că acum avem anunț de mare valoare, aveți grijă că dacă plătiți online veți fi comisionați cu 32 de bani, comisionul care se percepe pentru o plată cu cardul.
Aș face o analogie cu cei care comentau în trecut la articolele despre PJ. Pe juridic ori de câte ori îți dai aer plătești. Orice costă, iar comisioanele sunt suportate de „antreprenor/ multinaționale”.
Costuri pe care omul de rând nu le înțelege: „cardurile sunt gratuite, domnule, că îmi iau eu salariul acolo”. Nu, banca se folosește de banii tăi și îi taxează pe comercianți, în cazul ăsta CFR.
Ei bine, CFR, vine și zice: nu vrem cu cardul, vrem să depindeți de o casierie, de un tonomat și renunțăm și la orice bonificație.
O altă paranteză: în Belgia erau destul de puține case de vândut bilete, însă erau tonomate de bilete. Multe, multe. Nu, acele joburi nu au dispărut, ci s-a îmbunătățit serviciul cu clienții: oamenii te asistau la tonomat și încercau să te direcționeze: „e mai bine să luați trenul X ca să ajungeți în locul Y”. În primele zile a fost wow pentru noi ca turiști să vină un prost să te întrebe de sănătate.
Să fie asta o soluție să ne întoarcem la cash, să promovăm ideea de comisioane? Din punctul de vedere al transparenței mie mi se pare o idee bună. Uitați-vă la sistemul de taxare, când de mult se scandalizează oamenii. În trecut, nimeni nu țipa de faptul că statul îi taxează mai mult când la vedere erau doar 20-25% din taxe, nu 45%. Pe de altă parte, să știți că încă avem printre cele mai mici taxări din UE.
E simplu să zici: cash, dar tare mi-e că sunt costuri indirecte mult mai mari la cash față de card.
Adaugă un comentariu