Au venit câteva rude din Canada. Sunt plecați de vreo 10-15 ani de zile, iar acum au venit cu toții. Între timp, au mai venit pe rând, în funcție de nevoi.
Ca impresie generală din partea lor: „România e frumoasă, dar n-are reguli care să fie aplicate.”
Îmi povestea de cum e acolo. Ai nevoie de permis, îl iei instant. Dar după trebuie să mergi în dreapta cu cineva un an de zile. El e responsabil de tine.
Ai mașină? Ok, e dreptul tău. Dar nu o lași în fața porții, nu o lași în curte, ci în garaj. N-ai garaj, o duci frumos la centru de depozitare. De exemplu, au skyjet pe care n-au loc să-l bage în garaj, așa că sunt obligați să îl depoziteze în altă parte.
Faci o modificare la casă? Ok, în interior nu ne interesează de tine, dar pe exterior trebuie să fie exact ca celelalte din jur.
Estetic să fie ok și să nu deranjezi pe Gheorghe de lângă tine. În plus, mentalitatea lui Gheorghe este de așa natură încât te va avertiza și va anunța autoritățile. Chiar dacă ești în trafic și, să zicem că n-ai centura pusă.
Sistemul te ține captiv.
Da, îți oferă lucruri, dar te ține și acolo. Spunea că după câțiva ani de muncă s-a încadrat la credit pentru casă. 25 de ani, undeva la 300 000$. Cât să te țină captiv acolo, să consumi, să mai faci un credit. Să n-ai gânduri de plecat de acolo.
Îți oferă, le oferi. Te integrezi în niște reguli și lucrezi cu ele.
La noi fiecare își face regulile lui. Mai ales, în parcare.
Înseamnă că la noi e mai bine: cei care nu suportă Regulile poate să vină aici să-și facă damblalele !
Vin, se… descarcă și apoi se pot întoarce fericiți.
Doar că în cazul ăsta, similitudinea cu un șervețel de hârtie (ca să nu mă refer la altceva) este cît se poate de evidentă.
Asta din cauză pentru că noi nu știm să impunem un standard minim de reguli. Reguli practice, că de teorii sintem sătui pînă peste cap…
Ei erau un pic depășiți de situație, de trafic, de haosul general și de viteza în care se întâmplă lucrurile pe aici.
Tocmai de aceea tu nu o să pleci niciodată spre Vest Cucule. Pentru că aici e musai să respecți niște reguli sau să-ți asumi consecințele și tu nu prea ești obișnuit să respecți reguli.
Dacă voi pleca vreodată o voi face constrâns de anumite lucruri. Momentan, rămân chiar dacă unele lucruri sunt mai ok în altă țară. Le vizităm și atât. 🙂
@Malin – hai ca de data asta ai dat de tot cu oistea in gard cu viziunea asta chiar daca e in ce il priveste pe Cucu! Peste tot se incalca reguli, diferenta este ca nu peste tot se aplica atat de repede sau drastic consecintele. Ca zicea Marius de Canada, tara aia e una dintre cele mai restrictive din cate tari stiu. Ok, e normal sa ai reguli si mai ales sa se respecte, da da’o pana mea de treaba, nici sa ajungi sa traiesti ca un robot intr’un lagar de concentrare. Eu si daca ar fi sa plec din Romania (si pot sa fac asta inca de ieri cu linistea ca acolo ma asteapta totul ok pentru cel putin un start) as alege o tara libera, nu una restrictiva si nu pentru ca imi plac regulile si nu le respect (si aici o fac din buna crestere) ci pentru ca nu imi doresc ceva sa imi aduca aminte de Korea de Nord, gen!
Meh, aici depinde de stilul fiecăruia de a vedea lucrurile. Lor li se părea multă agitație aici, dar totuși apreciau faptul că îți alocai o dimineață să faci X și Y și Z. Pe când la ei făceai un lucru și atât. Ca să vă dați seama despre ce vorbesc, era vorba despre o branșare la gaze, cu birocrația de rigoare. 🙂
Au și alte țări lipsurile lor.
Pff… si eu care credeam ca ai pus reguli noi la blog, cand colo tu vorbesti de romano-canadieni, e scumpa viata in Canada, frig pe toata linia 😉 Am un prieten plecat din ’95, sta in Alberta, nu mai tin minte orasul si lucreaza in petrol si gaze, prin 2014 se saturase si zicea ca daca se pensioneaza vine inapoi… mda!
Păi e vreo regulă p-aici? 🙂 Fiecare vorbește de ale lui.
Ai mei sunt în Ontario, nu lucrează în petrol d-ăla. La anul poate reușim să punem ceva filmulețe pe blog de la Niagara. Vedem cum stăm cu finanțele.
Mișto!