De după pandemie am muncit foarte, foarte mult. Nu aș vrea să cred că a fost burn out, însă am avut și momente în care am clacat. Efectiv, oboseală „clinică” – dacă există termenul. Nu mi-a ars de revelion, de sărbători, am vrut să fie liniște, atât: evenimente, Youtube, blog, etc.
Dar cum nu am un concediu și cum facturile nu se plătesc singure, am trecut mai departe și-am… muncit. Au venit și rezultatele, probabil că asta a fost trigger-ul care a ajutat.
Între timp, am băgat la foc automat foarte mult. A fost și o alergare continuă anul ăsta, alergare pe care n-o s-o mai fac și la anul. Bine, virgule, virgule, an greu pe mai multe planuri, de am zis că-mi bag șutul și nu îmi mai trebuie atâta alergătură. Dar erau niște ținte de pus și realizat.
Ei bine, am dat de o știre interesantă. Burn in-ul s-ar putea trata. Adică, din ce înțeleg, s-ar face ceva comisii și ar putea fi diagnosticat omul cu burn out, ca mai apoi să primească și concediu medical.
Nu e de glumă cu treaba asta și îmi vin în minte destule persoane care au clacat în ultimul an, însă au ales să demisioneze pentru sănătate. E foarte greu la multinaționalele care sunt din Asia, iar șefii vin cu altă mentalitate.
Pe de altă parte, trăim în România. La cât de bine se fac legile și la cât de ușor poți influența un banal rezultat, tare mi-e că va fi „coadă la burnout”. Am inventat noi vaccinarea la chiuvetă, nu am putea să rezolvăm și cu asta?!
Dar da, deocamdată, vorbim de un proiect. S-ar putea să nici nu treacă și să fie doar un fâs.
Am fost acolo si am demisionat. Am lucrat pentru un client din Belgia (prin outsourcing), era ca la fabrica. Desi clientul era un gigant care se lauda ca are implementat SAFe, se punea foarte multa presiune de sus in jos si destul de des se ajungea la haos. Angajatorul nici macar nu-mi avea spatele la greu, era pestele care doar incasa banii.
M-am ales cu burnout, fire albe si nopti nedormite. Never again.