Mă gândesc de mult timp cum să scriu articolul ăsta, dar dacă tot am adus vorba de consumul de pe blog cred că ar merge să vorbim un pic și despre cum se fac banii prin online.
Da, e chestia aceea generică și cu multe click-uri, în pandemie. În online sunt foarte multe zone în care poți să faci bani. De la dezvoltare web până la creare de conținut sau microjoburi sau chiar cursuri. Orice. Totul este să știi la ce să te raportezi și poate, să prinzi trenul.
Eu am pornit treaba asta printr-un server de Counter-Strike. Mai mult aduceam bani d-acasă, erau câțiva care făceam asta din pasiune și mai apoi serverul s-a susținut singur până la un punct. Vorbim de anii 2005-2010. Nu era ca acum când gaming-ul este monetizabil. O parte din comunitatea aia de oameni am mutat-o, la început, pe blog. Așa am crezut că învăț eu să fac site-uri.
Prin 2010 scriam cu picioarele, acum măcar mai trasez câteva idei coerente.
Dacă programare n-am stat niciodată să învăț, cred că m-am descurcat cu un pic de SEO. Am citit și citit ani de zile și-am încercat să fiu acolo.
Primii bani din blog au venit din Adsense. Prima tentativă a fost în perioada Counter-Strike-ului, evident cu ban pe cont pentru click-uri invalide. Erau ei 1000 pe forum, dar degeaba dacă era o mână de oameni care dădea click-uri pe reclame, probabil și constanți. Între timp, Adsense filtrează mult mai bine site-urile, vor conținut mai bun, cred că genul acela de forumuri nu mai este acceptat.
Din 2010 când am pornit blogul până în 2014 cred că era o realizare dacă scoteam o dată la 2 luni câte 70 de euro din blog. Știu că prin 2012 aveam 1300 de lei salariu pe 2 săptămâni de muncă(14 zile de fapt) și rotunjeam cu ăia 70-80 de euro.
În 2013-2014 am vrut să-mi iau o mașină de spălat și-am scris pe blog că poate e unul mai inteligent decât mine. Și-au fost. Atunci mi-am dat seama că sunt oameni neinformați și că trebuie să mă axez pe asta. Nu ai timp, nu ai chef, nu te pricepi, vrei informație. Cu afilierea am dus-o până în momentul în care am ajuns să generez vânzări de milioane de euro. Deschideți ochii și înțelegeți că vorbim de vânzări, nu de investiții sau venituri. Marketing-ul vrea cifre mari. Marketing-ul vrea creștere. Sigur, nu din blogul ăsta, am o rețea de site-uri pe care o mențin pe cât se poate de bine construită în ani de zile.
Dar presa locală și tot ce înseamnă mizeria de acolo m-a făcut să îmi dau seama că nu pot să îmi țin ouăle într-un singur loc. Așa că am mers mai departe cu blogul și-am încercat să fiu constant.
Când am pornit la drum cu afilierea aveam nevoie de produse. Orice prieten își cumpăra ceva eu eram acolo să fac o poză, să testez, să îmi dau seama de chestii. Produse în teste nu primeai. Agențiile erau câteva, nu aveai acces la nimic. Cel mult, puteai să îți blochezi o sumă de bani și dădeai retur. Erau chiar perioade virgine în care, dacă îl comandai prin afiliere, rămâneai și cu comisionul din afiliere și le mai desigilai și produsul.
Dar toate cele de mai sus te fac liber. Liber să scrii orice. Oricând.
Piața s-a maturizat, zic unii. Alții meh!
Ca să extrapolăm un pic. Politica e în strânsă legătură cu presa tradițională, mulți oameni din presă au trecut în PR și agenții.
Agenții sunt multe și diverse. De la startup-uri apărute local, până la multinaționale. Unele au rezistat în pandemie, altele nu. Unele sunt bune, altele sunt rele.
Ce fac aceste agenții?
În principiu, ar trebui să țină relația brandului cu presa de orice fel. Ai o problemă la un televizor, ai pe cineva de contact care să filtreze cumva informația. Vrei un produs în teste, încearcă să-l obțină, etc. Comunicare, primești un comunicat tradus, nu mai stai să adaptezi tu, din afară.
Cum funcționează lucrurile?
O să îi zicem brandului: chinezul, iar agenției românul. Chinezul zice: boss, ai buget X pentru a-mi face review-uri pe site-uri. Ia câte un sample și rezolvă treaba. Românul bagă banii în 99% din cazuri în buzunar și mai departe nu ajunge mai nimic.
Tot românul vede că merge treaba și vede că sunt mai multe branduri disponibile. Mai angajează oameni. Românul învață din start oamenii să spună mesajul: „ne pare rău, nu avem buget pentru munca ta.” Păi cum nu avem buget, doar eu am emis factura către chinez cu suma X. Pardon, fetele de la „contabilitatea”. Suntem agenție, trebuie să dăm bine, nu contează că n-avem căldură.
Pe scurt: proștii muncesc, agențiile fac bani. Verificați cifrele de afaceri și ce bani trec pe acolo.
Situația 2
Chinezul: vreau să mi se scrie pe site-ul X, site-ul Y, video acolo și acolo. În general românul își pune un adaos de bun simț, dar sunt și agenții care pun oferte duble. Să zicem că tu chinez te duci la influencer Y. De la influencer pleacă un cost de 6000 de euro, dar la chinez ajunge un cost de 12000 de euro. Nu zice nimeni să nu pui 500-1000 de euro cât stai să intermediezi, să faci un plan de costuri, dar nu dublezi suma. Știu și situații în care oamenii au cerut 100 de euro și la chinez au ajuns costuri de 700 de euro.
Situația 3
Pe lângă toate cele de mai sus mai intervin și românismele. Putem vorbi de multinaționale, putem vorbi de branduri care oricum ar avea prezență într-o țară și mai au și ei un prieten cu care fac „ceva”. O campanie, un parandărăt, un lins. Pe scurt, oameni care n-aduc plus valoare, oameni care se cunosc cu oameni ajung să intre în campanii.
De obicei, se face mix între situația 2 și 3 pentru a putea face bine și în Excel.
Pentru cei la început, în industrie: învățați să vă vindeți, mai ales când observați ca aveți cifre. Nu fiți proști ca alții. 🙂 Învățați că lucrurile se fac față în față, nu pe un mail, cu o ofertă. Și nu, nu e România, treburile astea se fac oriunde: la germani, englezi, mai ales în zona latină, pe unde-am mai nimerit și eu. 🙂
Estimați-vă munca: băi, muncesc X ore la treaba asta, petrec alte ore să îl promovez, să fac un text, să îl testez. Pasiune azi, pasiune mâine, dar poimâine țipă stomacul. Mai ales, dacă ajungi să trăiești din ecosistem.
Ce trebuie să faceți dacă sunteți la început?
Omul, în general, calcă pe cadavre. E în stare să mintă, să sară etape. Dar dacă aveți proiecte care credeți că au cifre suficiente, cam peste 100 000 de afișări pe lună(e orientativ, depinde de nișă), puteți să luați topul de agenții și să vă propuneți. Uite, eu fac x și y, pot să vă aduc asta. Am mai făcut z.
Cum stă treaba la branduri?
Am mai zis-o, suntem țară mică, bugete mici. Cumva avem de-a face cu bugete de regiune. Pe Europa de Est apar niște sume care trebuie cheltuite. Te bați cu Polonia, cu Ungaria, poate chiar cu Turcia. Depinde cum își împarte brandul mamă regiunea. Sunt branduri care au comunicare aici sau care comunică direct cu agenția din România. La fiecare trimestru se împart niște bugete de cheltuit. La final de an, băieții ăia trebuie să aducă niște cifre.
Pentru branduri: nu ai comunicare, nu exiști, te întorci în ’90 când nu aveai nicio informație pe internet.
Pentru consumatori de informație. Cu cât veniturile omului pe care îl urmăriți sunt diferite, cu atât dispare nevoia de a pupa în fund un brand sau altul și părerea poate să fie obiectivă. Sigur, ca la agenții, avem uscături și în zona asta.
Evident, când vorbim de branduri mari putem să ne gândim că o parte din probleme sunt plecate de acolo, iar toate cele se sparg în capul agențiilor că deh, noi cu ele lucrăm.
Evident, lucrând cu branduri, lucrând cu oameni care vor publicitate. Unde sunt oameni adunați într-un grup, acolo o să fie și reclamă.
O da. Sunt liste separate, bugete separat alocate. De ce credeți că e atât de mult scandal în jurul lor. Dar ce am povestit eu mai sus nu e despre influenceri, ci despre creatorii de conținut relativ mici. Ca să ajungi pe listele de influenceri trebuie să mănânci mult, de orice fel.
Bun articol ca imagine pentru aia care au de gand sa paseasca pe calea asta, dar la final nu inteleg de ce ai exclus Bulgaria cu cate te bati pe bugete, distribuirile zonale de produse trecand de multe ori pe la ei in drumul inspre noi, pe acolo ramanand bani din marketing destul de frumosi.
Una peste alta, e munca multa, foarte multa la care trebuie sa ii aloci mult timp liber. Partea proasta este, ca asa cum ai zis, de multe ori munca asta multa e cel mai prost platita,ca deh, asa e modelul. In rest, ca si comisioane … acestea au ajuns bataie de joc, cei mai multi oferind intre 1-3%, aia care ofera mai mult e ruleta cu ei, cand ai zice ca e ok, poti sa ai surpriza ori ca ies ori ca sunt suspendati din program si trebuie sa reiei toata din urma toata munca de promovare pentru a o redirectiona in alta parte.
Una peste alta, da, trebuie sa te zbati mai mereu, satisfactiile pot sa vina la un moment dat, sau nu, e vorba si de noroc si de cat muncesti.
Sanatate si La Multi Ani cu bine! 🙂
P.S. Fa ceva cu formularul de comentarii sa aiba din nou optiunea aia de salvare a datelor ca m’am plictisit sa le introduc manual de fiecare data! 😛
P.S.* bis si nu este doar cazul tau, la multă lume pățesc așa.
Chiar e un băiat care îmi solicită să mă loghez pe Facebook
Sunt niste probleme in backend. Am scos tot js până identific ce se întâmplă.
Comisioanele sunt alta mâncare de pește, dar sunt și ele acolo. Trebuie doar sa alegi nișele și magazinele care trebuie.?
propunere foarte binevenita
Un articol foarte bine conturat, poate chiar puteai sa mai plusezi ceva. Poate ai lăsat loc de un alt articol.
Oamenii chiar nu știu dau nu vor să își aprecieze munca. Mă uit pe softpedia încă se vând articole cu 1-10 euro.
Nu e chiar pentru începători, dar sigur sunt niste idei de aplicat, zic eu. Dar mi-ar fi plăcut să fi știut asta acum ceva ani. 🙂
Mai primesc și eu din când în când oferte din astea. Și cei care le propun consideră că atât merită, eu zic că mai bine nu deschid wp-admin sau scriu ceva pentru blog, decât să fac voluntariat la mișto in beneficiul altora.
Le zic pas. Dar sunt care sunt nu doar mulțumiți, ci fericiți de astfel de oferte.
Dacă vrei să faci bani in online, nu prea mai merge așa pe genunchi chiar să ai un plan, să îl dezvolți că pe un proiect.
Cucule scrie și tu mai succint bre’ că de trei zile mă chinui să termin de citit articolul ăsta al tău.
Văd că te-ai luat după Zoso cu influencerii lui, dar așa mai pe ocolite…
Asta ai înțeles??
Foarte bune sfaturile, mai ales venind de la tine cineva cu experienta. Astia de suntem mai mici mai aflam si info din interior. Mi se pare ca mai nimeni nu este dispus sa spuna cum merg treburile despre blogging, de parca le-ar fi frica ca le fuge painea de la gura. Apropo chiar si moca, din experienta ta, brandurile sunt dispuse sa puna la dispozitie produse de test? Mersi!
Dacă ai suficient trafic, vor pune la dispoziție sample-uri. E greu la început, dar cu mic portofoliu, câteva întâlniri cu oamenii, te faci remarcat. Mai greu acum, în pandemie, de conferințe.
Hai sa va spun cum se fac bugetele prin agentii. Sa zicem ca am lucrat si eu pe acolo, am avut bugete, am facut propuneri, am facut exceluri si tot ce inseamna lucrat in agentie.
Influenceri aia cu sute de mii de unici pe youtube sau care mai sunt pe zona iau 2000-3000 de euro pe video. Au si clauze misto, sa nu le dai share la video.
Nici naiba nu face pe gratis, numai prostii!
Propunerile trebuie sa vina de la agentie. Nu vin de la agentie si vin de la blogger doar aia cu pile intra. Restul sunt refuzati 99%. Clientii mari au bugetele aprobate din Q anterioare, cel mult mai ajusteaza acolo unde se poate.
In agentii sunt invatati sa minta ca sa ii convinga pe oameni ca x nu ia bani. Esti trainuit inca de la inceput de asta!
Zici la prosti ca nu sunt bani, dar ca vor veni campanii. Mai dai un produs gratis, mai dai un rahat ieftin ca sa prinzi pe prost.
Mai e si varianta clasica: tu ca agentie raportezi, iei bani si bloggerul nu vede nici de-o ciorba.
Ce sa zic: sa munciti pe gratis in continuare!
Asta e problema, muncă în folosul brandului doar că să zici că ai fost și tu la eveniment sau ai primit un produs în teste. Alții îl primesc de tot, unii îl dau înapoi 🙂