Toată viața mea am fost introvertit. În copilărie dacă mă plantai într-un colț al camerei probabil că acolo aș fi stat toată ziua, dacă îmi puneai o jucărie în mână.
Eram diferit de restul familiei, poate că de aia făceam și tot felul de prostii. Probabil că voiam să ies în evidență. Transformarea și „tupeul” meu s-au modificat enorm de-a lungul timpului.
Totuși, undeva sunt niște limite. A se citi talent, neputință, fiecare înțelege direcția.
O mare parte din serviciul ăsta cu blogul înseamnă networking. Nu doar să comunici pe blog, ci și cu oamenii cu care interacționezi. Ba pe la o lansare, ba pe un eveniment, ba chiar pe un banal mail. Task-uri ce mi se par atât de banale sunt atât de grele pentru alții.
Nu cred că aș putea să fiu vreodată în stare să lucrez cu publicul. Mi se pare cel mai dificil lucru, să poți să vorbești cu zeci, cu sute de oameni care vin în valuri. Mi se pare atât de greu că trebuie să pui fața aceea de tip „pokerface”, să zâmbești mereu, să fii super amabil. Sigur, într-un context cu oameni faini, de o anumită educație cumva este mai simplu.
Mai complicat mi se pare ce se întâmplă cu serviciile publice. Și zic asta în ideea în care una e să vină oameni faini, să pună problema frumos, una este să îți vină un Georgist cu scandal și să creadă că totul îi cuvine. Mi s-ar părea complicat să poți să balansezi, să citești omul, să fii în stare să îi răspunzi pe limba lui, pe cât se poate… și să înțeleagă.
De aceea încerc să fiu pe cât de respectuos pot. Și mi-am educat mult treaba asta văzând inclusiv cum se comportă britanicii, chiar dacă exagerează… de la un punct încolo.
E absolut de rahat, însă, să încerci să fii respectuos și de partea cealaltă să te lovești de un zid. Și e mai nasol când toate astea vin de la serviciile de la stat.
Înainte mă duceam la Poștă, oamenii erau sictiriți la maxim – cumva s-a rezolvat, au mai dat din ei afară ori i-au trimis la cursuri de perfecționare, iar lucrurile sunt mai bune. La ANAF, ori de câte ori am avut contact, lucrurile au fost spre… bine. Se poate și mai bine, mai sunt câteva persoane din vechea gardă, dar… lucrurile s-au îmbunătățit.
Săptămâna trecută, însă, am fost cu marele CFR spre aeroport. Bine, într-un final am ales Regio. Erau 3 trenuri în decurs de 60-70 de minute spre București care opreau în Periș, acolo unde aveam eu nevoie pentru aeroport.
Toate cu întârziere cu context diferit. De obicei, nu interacționez cu nimeni pe acolo, dar site-ul nu le funcționa, la casiere era multă lămâie din partea partea veșnicelor doamne de la CFR, așa că ne-am urat multă sănătate. Era bine să folosesc ironia din dotare, dar efectiv am lăsat omul ăla în lumea lui și-am plecat mai departe.
Mi-am dat seama că informația cea mai utilă nu este cea de la o vânzătoare de bilete care era mai interesată să stea pe rețele de socializare, ci direct de la impiegat… doar el le anunță pe toate.
Câteodată parcă zici că tehnologia e utilă și că e bine că anumite joburi precum astea de vânzător sictirit de bilete vor dispărea ușor, ușor. Chiar urmăream că tot mai multă lume alege varianta online, chiar și oameni mai în vârstă, asta în condițiile în care nu e o predictibilitate. Pe măsură ce va fi o aplicație integrată, funcțională, anumiți oameni trebuie să facă alte munci care nu înseamnă interacțiune cu oamenii. Pentru că nu aduc un beneficiu real raportat la un tonomat de bilete.
Daca am inlocui incompetenta, frustrarea, letargia, intoleranta, plictiseala, aroganta, miserupismul, etc., cu „tonomatele”, ne-am plictisi crunt. Moarte cea mai crunta este moartea de plictiseala, dupa aia de ras. N-am mai avea „satisfactia” lucrului prost facut, iar ego-ul nostru ar avea de suferit din cauza lipsei „obiectului muncii”. Dar inainte sa ne gandim la schimbarile altora, ar trebui sa ne schimbam noi comportamentul. Lipsa de intelegere, de empatie, dauneaza grav sanatatii psihice. Cand vom intelege ca fiecare individ are problemele lui si ca nu doar problemele noastre conteaza, lucrurile s-ar indrepta. Comunicarea este mama intelepciunii.
Eu sunt foarte supărată că nu pot cumpăra bilete CFR on-line, pentru că cele cu reducere pentru pensionari se pot cumpăra numai de la casierie. O nebunie. Pentru elevi se eliberează acel ID pe care îl poți folosi 1 an de zile. Pentru pensionari de ce nu se găsește o soluție?
Fiindca pensionarii azi sunt si maine nu mai sunt, iar online nu poate sti nimeni daca cel care a facut comanda, a facut-o pe persoana fizica sau din Nirvana. In general oamenii sunt predispusi la driblinguri legislative. Ma refer la urmasii pensionarilor, care ar putea comanda online pentru ei insisi, mai putin pentru pensionarii in cauza, iar asta nu poate fi controlat online. E cam la fel ca la primirea pensiei direct de la postas, acasa. Postasul vrea sa te vada viu cand iti cere actul de identitate si te pune sa semnezi de primire. Copiii au o viata in fata in timp ce pensionarii au o viata in spate…
Părinții mei încasează de peste 10 ani pensia pe card. Nu umblă deloc cu cash, ba chiar nu știu să scoată bani de la bancomat și doar plătesc la magazin, la nevoie.
Este mai comod pentru ei așa.
Dupa aproape 20 de ani de lucrat in sistemul bancar, am renuntat definitiv la orice forma de card, fie el bancar sau de oricare alt tip. Viata m-a invatat doua lucruri in legatura cu cardurile. Cheltuiesti compulsiv si cash-ul nu poate fi fraudat. Am peste 12-13 ani de cand nu mai folosesc card si nici nu am vreun gand sa fac asta. Fac plati ramburs la curier si nu platesc niciodata online, inainte ca la …”doamne”.
In momentul in care prezinti un bilet redus in tren esti obligat sa prezinti si un act – carnet elev si id. La fel si pensionarii.
Am avut intr-un an doar id-ul si facea controlorul ca trenul ca ii trebuie si carnetele de elev. Aberatie totala pentru ca acel ID (care se emite pe un bilet de tren, deci nu prea poti sa-l falsifici) se emite doar pe baza carnetului de elev. Deci pica chestia cu driblingul.
La noi e de baza acoperirea cu hartii si cu bife.
În momentul în care este eliberat certificatul de deces, sunt avertizate instituțiile statului despre deces. Apoi, în tren îți cere talonul de pensie. Eu de exemplu iau pensia în card și talonul îl primesc on-line. Nu vine niciun poștaș.
:)))) Acum mă gândesc cum am ajuns :)))). Oare deja trebuie să mă gândesc la „trecerea pragului”?
Este totuși fantastic faptul că nu-mi conștientizez vârsta, iar pe voi nu vă acuz pentru că și eu îi priveam pe la 30 de ani pe cei de 50 ca pe niște terminați. Eu acum sunt 65+, dar nu realizez chestia asta.Gândesc că până la 85 mai am 20 pe care trebuie să-i gestionez și să-i umplu cu activități.
Să fiți și voi sănătoși, să aveți grijă să preveniți ce este rău privind sănătatea și să nu vă zdrobiți muncind pentru bani, să munciți cât să aveți bani să duceți o viață liniștită și să puteți vizita lumea.
👍👏🏻
Pensionarii nu au carnet de elev si nici ID. Pensionarii demonstreaza cu ultimul talon de pensie si cu tipizatul cu sase calatorii ca pot beneficia de reduceri pe anul respectiv. Asta nu se poate online ci doar face to face cu casierul/casiera de la ghiseul din gara. In cazul in care nu mai ai nici un cupon (din cele sase), pretul biletului de calatorie este acelasi ca la toata lumea, adica talonul de pensie + C.I. nu mai sunt suficiente.
Când cumperi bilet on-line trebuie să treci numele pe bilet. Deci se poate face un filtru care să verifice când ai consumat biletele cu reducere. Sau se pot da 6 ID-uri. Le-ai terminat…iei bilet întreg. Soluții sunt, dar lenea-i mare.