Am vrut să văd Positano și să mai bifez încă o parte a Italiei. Cumva, am încercuit Italia, mai am insule precum Sardinia… culmea, pe care le-am refuzat în vară. Însă, nici nu era ambientul cel mai plăcut, plus căldura de peste 40 de grade. Am zis pas.
Dar deh, de câte ori reușești să faci baie în octombrie în zone cu atât de multă căldură?! Pe de altă parte, trebuia să văd dacă e mai frumos ca în Portofino. Da, cu siguranță confirm că e diferit și… mai frumos.
Din ceea ce am citit ulterior pe internet, se pare că am avut și noroc. Dacă în celelalte plecări am avut probleme cu vremea: în Praga a plouat destul, în Belgia nu mai vreau să îmi amintesc, aici am avut vremea perfectă.
Perfect pentru poze, perfect pentru a te plimba, perfect pentru a face baie toată ziua. OK, pe timpul dimineții în octombrie ai nevoie de o mânecă lungă în octombrie, în rest, e perfect. În plus de asta, poți să profiți de toată ziua pentru că nu este sufocant de cald ca în alte perioade.
Cum sunt prețurile în Positano?
Scump. Rar am zis asta, mai ales în extrasezon, însă nu ai șanse să te descurci acolo cu 100 de euro pe zi în 2 persoane. Asta dacă faci treburi normale, că dacă vrei să ieși în evidență poți să sari și la 1000 de euro foarte ușor.
Eu îmi iau ca reper înghețata. Dacă mi-o vinzi cu minim 8 euro, iar mai jos este 4-5 euro aceeași variantă, e clar că am nimerit în Italia cea scumpă.
Raportat la Amalfi cred că Positano a avut avantaj. Dacă pe Amalfi drumul e mai important, eh Positano e mai frumos și la pas, ai mai multe experiențe, mai multe plaje.
Tot mi-e greu să înțeleg cum și-au construit oamenii ăștia case pe coline. Cât de greu le este să urce pe coline, să aibă acces la ele. Unele păreau locuite în depărtare, nu cred că erau doar case de vacanță.
Dacă vreți lecții de parcat, poate că de aici ar trebui să le luați. Pur și simplu, orice mașină în decor blochează tot.
Plajă în Positano
Apropo de plajă, pregătiți-vă de nisip negru… acolo unde este și de foarte multe pietre. Noi n-am găsit plajă cu nisip, ci doar cu pietre. Nici nu ne-am dorit pentru că… ieși mai curat decât de pe cele cu nisip, iar dușurile nu erau mereu active sau erau destinate doar plajelor private. Culmea, chiar dacă plăteai intrare câteva zeci de euro dușurile erau tot cu plată și acolo.
Noi am încercat să căutăm pe cât posibil liniște pentru că, efectiv, eram sătui de Napoli și de haosul care era acolo.
Dintre toate locurile vizitate, cel mai mult mi-a plăcut Positano. Aș fi putut să mai petrec câteva zile acolo, doar la plajă. Zona de munte, cu un pic de soare, cu multă apă liniștită.
Ca să ajungi la plajele cele liniștite trebuie să o iei un pic la pas. Să zic 20 de minute? Poate mai mult? Habar n-am să contorizez perfect asta pentru că noi am stat și de poze. Traseul este foarte bine amenajat și chiar dacă nu vreți plajă tot merită să îl faceți. Pur și simplu se urcă din port pe cărare.
Cum ajungi la Positano?
Noi am stat în Saint’ Agnello și de acolo autobuzele plecau din 30 în 30 de minute. Ne-a fost simplu să le mergem cu acelea.
Există mai multe moduri de a luat bilete de autobuz
- de la șofer – dar dacă e aglomerat și aveți bani mari s-ar putea să nu aibă chef de voi.
- de la magazinele din stații
- online, cu aplicația Unico – atenție că SMS-urile nu prea ajung și nu puteți confirma datele aplicației. Ar fi bun un număr local. M-am chinuit cu număr de Anglia, de România și nimic.
Există și varianta feribotului. Ei bine, noi dădeam maxim 3 euro, combinația cu feribotul costa 25 de euro. Am zis că e o experiență faină acolo, asta până când am ajuns în față și era atât de multă lume acolo încât mă bucur că am putut convinge lumea că e mai bine fără a te înghesui într-un feribot. Culmea, în trecut, eu eram cel obsedat de mers pe mare.
Oricum, zona este raiul fotografilor. Pur și simplu, la tot pasul faci poze. Pentru zona asta m-am dus, ba chiar regret că n-am reușit să fac mai mult din Positano la pas. Nici nu te ajută relieful. Eu plecasem cu ideea că mă voi întoarce pe jos și voi poza cât mai mult. Erau 10 kilometri până la cazare, însă…
Vhs a zis
„Să mai bifez”. Asta reprezintă definiția turismului actual.Ne mirăm că orașele sau săturat de ” bifători” care efectiv supraaglomerează inutil.
Marius Cucu a zis
Este că nu ești fericit cu viața ta?!
Daniel a zis
@Vhs Mah, viata este o suma de experiente pe care le bifezi. Si cand stai acasa si scuipi seminte pe carpeta tot bifezi ceva.
Uite, eu o sa bifez de maine o saptamana in anglia. A 5 sau a 6-a bifa cred.
Este ca te roade?
eBogdan a zis
Nu inteleg asta cu bifatorii da in fine…. faine destinatia…