Nu știu dacă bula mea este ceva mai diferită anul ăsta, dar pare că oamenii s-au mai liniștit, raportat la ceea ce am avut în anii de pandemie.
Mi-a rămas în minte un video de pe TikTok al cuiva în care a început să călătorească și să vadă avantajele României, per ansamblu. Că încă avem liniște, că încă poți să ai acces la destul de multe lucruri, că e sigur să bântui în orașe, în marea majoritate a timpului. Din păcate, nu mai găsesc link-ul. Dar e aceeași idee pe care o repet și eu pe aici. Da, avem taxe mai mari, în multe situații e nasol, avem destul de multă corupție, însă suntem obișnuiți să ne descurcăm.
Luam pulsul discuțiilor de prin jurul meu, de la sărbători și câteodată te uitai și ziceai: ferească! Ce de conspirații. Analizam un pic situația și mi se pare că sunt fel de fel de temeri care intervin după 60 de ani, iar grupurile de Facebook, de pe WhatsApp, funcționează foarte bine. Fake news-urile acelea despre bani, despre digitalizare, despre faptul că băncile sunt ale naibii, că pandemia a fost pusă la cale pentru ei au funcționat de minune.
La 50 am văzut că funcționează de minune fricile privind AI-ul. La modul că oamenii au mai prins câte ceva, înțeleg mai bine tehnologia, dar tot au frici că AI-ul le mănâncă viața și vor deveni inutili.
Cu cât scazi mai mult vârsta cred că nu mai ai probleme atât de existențiale.
Unde te afli?
Cred ca generalizezi la faza cu 50 si Ai-ul :). Eu am 51 si unul din cei mai buni colegi de munca e ChatGPT – chiar platesc lunar de ceva timp pentru Plus.
Am vazut muuult mai tineri care se sperie si de AI, si de 5G, si de Bill Gates – de absolut orice ar putea sa le schimbe ideile preconcepute (si nu sunt oameni de la coada vacii). Ca sa nu mai spun de banci, de plata cu cardul, de plati online – prefera sa stea la coada la ghiseu si sa plateasca cash, decat sa faca plata prin internet banking.
Conpirații, constipații care după niște ani au devenit realitate. Cucule, o sămânță de adevăr există în orice conspirație. Trebuie doar să o vezi. 🙂
Sănătate.
Ție o să îți fure AI-ul de pe Apple tot.
Tehnologia nu ma sperie. Cand m-am nascut eu, nu existau calculatoare (pentru omul obisnuit) telefoane mobile, sau (in Romania) carduri bancare. Ca unul care a avut televizor color si telefon fix abia dupa 1989 (familie obisnuita, de muncitori fara „pile”) m-am adaptat bine noilor tehnologii.
Ce ma sperie pe mine e viitorul politic si economic al Romaniei. Stiu ca economia merge tot mai prost si o sa mearga si mai prost din cauta taxarii exagerate si a lipsei de predictibilitate fiscala, lucruri care sunt toxice pentru mediul de business. Si stiu ca va veni o criza economica profunda, daca lucrurile vor merge tot asa, pe care nu am idee cum o vor depasi majoritatea romanilor. Asta ma sperie acum.
Eu aș vrea să fie prezentat turismul românesc așa cum e el – scump (așa a fost tot timpul) și fragmentat. În România plătești mult pentru servicii de calitate – da, sunt – dar există inconvenientul infrastructurii. Sunt multe de văzut, dar dacă ești comod va fi scump, foarte scump aș spune.
Pe mine mă sperie puțin faptul că tineretul îmi pare rupt de realitate, mult zgomot fără să înțeleagă multe lucruri. Părerea mea e că degeaba urli și ești scandalizat, dacă nu zici ce trebuie n-are cum să se schimbe ceva. Am citit idei mai comuniste decât era comunismul înainde de ’89, idei care veneau de la oameni de 30-40 de ani.
Mă mai sperie și războaiele, nu știu dacă se va ajunge la un conflict armat la nivel mondial, dar faptul că ne concentrăm pe armată și armament înseamnă că o să pierdem la nivel de societate – calitatea vieții, educație, liniște etc.
Eu n-am nicio teamă cu tinerii. Adică atunci când îi văd deplasați, e clar că sunt neinițiați, nu sunt copți. Tâmpenii am făcut și noi la viața noastră.
Vor fi educați, integrați odată cu serviciul, cu AI-ul, cu ce vor avea ei în momentul ăla. Că ei au alte perspective, eu zic că au avut și alte trăiri. Noi am avut și greu, am avut și bine, ei au avut doar bine… până acum.
Eu la tineri ne bag și pe noi, dar îi exclud pe cei în jur de 20 de ani fix pentru că nu sunt copți. Bătrânii sunt mai ancorați în realitate, dar mai limitați în viziune, că așa au fost educați și așa au trăit zeci de ani – ăia cu multă școală chiar recunosc asta.
Momentan cred că avem niște generații de tranziție, care n-au prins nici comunism, nici capitalism, nici democrație și e normal să fie derutați. Discutam cu un prieten despre afaceri și ne-am dat seama că nu se prinde nicicum de noi, știm să executăm și să optimizăm, nu ne putem ridica peste asta să facem noi specula. Mai degrabă ne regăsim în hustle culture decât în a coordona ceva și stăm ca babele și comentăm când David Dobrik scoate o prostie de aplicație prin care faci poze cu telefonul și le vezi a doua zi, câștigă camioane de bani și merge mai departe. Zău dacă m-aș fi gândit că așa ceva ar merge.
Același AI cu care generează toți conținut mediocru pe internet? Sunt curios când vin și articolele că toate casele alea generate de AI de pe instagram deprimă lumea – poate când ne plictisim de beștelit influenceri.
Asta pentru că, dacă vrei să faci o afacere, o bișniță, trebuie să înveți întâi despre asta, să încerci, să dai greș, apoi poate îți iese. Sau nu.
În teorie, da, noi suntem tinerii, dar uite că anul ăsta merg spre 35. Tânăr care produce, dacă vrei, dar și 20-25 de ani ce vine din urmă… e OK. Cu altă mentalitate, da, dar… sunt acolo și ei. 🙂
Am mai zis-o pe aici, mie mi-e milă de mulți influenceri. Nu e deloc dream job și mulți stau prost, prost mental.
taxele de protecție percepute de statul român
Au fost și vor mai veni taxe.
PS ce browser folosești și… ai vreun spațiu după nume sau mail când comentezi?!
E un subiect interesant dar clasic. Frici, temeri au existat, exista si vor mai exista, de la aparitia omenirii si pana la disparitia ei. Cu toate astea, timpul ne-a demonstrat si o va face si in continuare, ca putem avea dreptate sau ca ne inselam. Nici macar asta n-ar trebui sa reprezinte ceva semnificativ, atat timp cat nu ne cunoastem menirea pe pamant. Asta este un motiv serios pentru care ar trebui sa stam in expectativa, fiindca necunoscutul este infinit mai mare decat cunoscutul. De cunoscut mai putem sa ne aparam, dar de necunoscut, nu. Indiferent ce credem noi, nimeni nu poate sti ce va urma. Una e sa banuim, sa credem ca se va intampla sau nu ceva anume si alta e sa se intample ceva neprevazut si de necontrolat de slaba si superficiala gandire umana. Nici cea mai avansata tehnologie nu poate rezolva nimic, din ceea ce-ar reprezenta sau ar face parte din spectrul necunoasterii. Si uite asa s-a mai spulberat un mit si anume „…las’ ca le stiu eu pe toate…”. Ca importanta pentru omenire, siguranta, sau mai bine zis, lipsa ei, ocupa locul doi. Pe primul loc se situeaza certitudinea ca toti suntem muritori. Lumea nu a inceput cu noi si nici nu se va termina cu noi. In conditiile date, de ce ne-am teme de ceva?
Cum zic și alți colegi de generatie, 50 deja, nu mă sperie AI-ul. Pe partea de software să zicem că poate mări viteza de scriere cod, însă tot mintea umană face finisarea finală. Eu sunt designer de circuite analogice, nu există automatizare aici. E nevoie de minte umană bine antrenată în minim 10 ani pentru a face un bandgap, un amplificator bine compensat, sau un oscilator cu o anumită caracteristică a frecventei cu tensiunea. Absolvenții de facultate au nevoie de doi ani pentru a înțelege ce ustensile să folosească. Am colegi tineri pe care-i „mentorez”, trag de ei de un an jumate și abia mișcă acum. Vina e a școlii, nu-i prea învață meserie, doar niște cunoștințe teoretice rupte de realitate. Mai e mult pina departe cu AI-ul asta. Sunt destule chestii pe care mintea umană le rezolva cu „fler”, daca poate fi tradus ca „forța” din Star Wars, ceva dincolo de logică si intuiție.
Cred că ține foarte mult și de domeniu treaba cu tinerii și evoluția lor. Apropo de training-uri, țin minte că au tot venit colegi noi pe care să îi învăț treabă, atunci când eram în TV și mi se părea la fel că nu vor învăța niciodată ce știu eu. Ei bine, poate că le-a luat cu 2-3 luni în plus, dar cei care au venit în spatele meu încă lucrează în domeniu.
Noi care știm meseria X e normal să vedem lucrurile din alte puncte de vedere.
Ca o paranteză, mă uit la ce vine din urmă în zona asta de media, de prezentare. Au mult mai multe idei, sunt mai creativi, au viziune diferită.
Pe zona de știință nu prea merge doar cu creativitate. Trebuie să stăpinești bine partea de matematică, fizică, logică matematică, fizica solidului, și apoi trebuie acumulată experiență, adică un cod de bune practici în domeniul ăla. In electronică exista mereu 2-3 moduri de a face o chestie, din care doar unul e ok pe termen lung (fiabilitate), un începător alegîng statistic unul din modurile știute de un experimentat ca fiind cu probleme. Un exemplu: un circuit delicat e afectat de niște femto farazi (1e-15) capacitate parazita de cuplaj ce apare între două trasee metalice paralele de cîtiva microni lungime. O mica variație tehnologica permisă de controlul de calitate tehnologic pe wafer duce la dublarea capacității și circuitul iese din specificatii. Alti bani, altă distracție, mai faci o mască de metal, repari problema. Dacă poți s-o înțelegi din debug analogic, probing direct pe waferul de siliciu cu tester de producție de câteva milioane de dolari cu care te joci ca și cum ar fi un osciloscop automatizat. Good luck cu antrenamentul unui AI să facă așa ceva. Nici nu poți defini problema și soluția. Poate peste vreo 50-75 de ani optimistic.
Anecdotic, nici în Star Trek Geordi LaForge nu punea computerul navei să facă el chestii, tot umanul definea o piesă și o replica.
ma sperie sosoaca si simion.. sper sa nu faca o figura frumoasa la alegeri
Nimic, neapărat. Dacă e ceva ce pot controla, o fac, dacă nu, nu-mi fac griji pentru acel lucru.
Dar poate încă sunt prea mic și naiv ca să-mi dau seama ce și cum.
Habar n-am, dar mă sperie 🙂