N-am fost niciodată înclinat spre zona de creație. Eu am fost atras de treaba cu calculatoarele și nu mi-am format deloc partea de creație. S-a întâmplat să renunț la treburile fixe și să mă pasioneze mai mult treaba mai artistică. Nu e ca și cum ar ieși, dar măcar încerc să educ cât pot. Chiar dacă talent nu e…
În ultima vreme, am poposit în câteva orașe în care se povestea de street art. În Bulgaria, la Veliko se amintea asta pe site-urile de profil. Am râs un pic pentru că băieții pur și simplu ascundeau niște ruine, eventual să dea bine în poze.
Eh, dacă tot am avut mai mult timp liber, am luat la pas o mare parte din Bristol și am dat de multe astfel de clădiri. Practic, băiatul care a desenat tot hostelul din Bristol m-a făcut să mă uit după astfel de locuri.
Bine, vorba vine… să mă uit, pur și simplu mergeam pe stradă și dădeam de ele. Nu le-am găsit pe hartă.
Mă uitam pe câteva poze cu ele și mi se pare extraordinar ce e acolo. Așa multe detalii, așa de mișto realizate.
S-a mai încercat și pe la noi una alta, dar parcă nu iese o poveste din asta… Mai mult vandalism…
Sorin a zis
…păi pe la noi nu prea e artiști, de aia !
…este numai niște spoiangii cu pretenții de graffittiști !
Doc a zis
De regulă Arta se termină când începe Kitsch ul.
ice4you a zis
Intrebare este cine trage totusi linia intre cele doua forme de expresie? 🙂
vasile a zis
Un cliseu, cine poate spune ca asta nu e arta?!
Costin a zis
Cool! Nici macar Hieronymus Bosch dupa 2 pipe cu opiu nu putea crea ceva mai tare!
vasile a zis
Ca bine zici Hieronymus Bosch e o valoare 😉 , totusi se spune ca dupa un joint mizer l-au condamnat pe Dragnea, ce ti-e si cu arta asta! 😀
Costin a zis
Cazul Dragnea se afla in plin sindrom Stockholm. 😉