După mult timp, am reușit să fac rost și de un Canon să mă joc cu el. Nu am mari emoții cu el și sper să nu dau cu el de pământ, asta pentru că va fi un model de travel. Light. Să vedem cum e, sper să nu îmi fac o impresie foarte proastă despre el.
Eu îmi pregătesc deplasarea din Portugalia cu ceva mai mult. Am vândut obiectivul de zoom (24-70mm), de la Sigma, și mă gândesc tot mai mult să aleg varianta de la Sony: V2-ul ăsta.
L-am găsit la preț bun, deduc și TVA-ul, chiar îl duc undeva la 8500 de lei. Mă mănâncă portofelul să îmi termin și trusa de lentile prime, mai exact să iau și 50mm, varianta cu F1.4. Am testat-o și pe asta și mi s-a părut de vis ce am reușit să scot cu ea. E peste orice am testat până acum ca nivel de detalii. Între timp, m-am jucat și cu 35mm 1.4. E o perspectivă mult mai interesantă decât ceea ce am acum, 24mm și… 18mm. Poate găsesc să fac rocadă.
Acum marea mea problemă este: ce setup să îmi iau în Portugalia: să merg pe prime-uri, dar să fiu limitat la focale sau să aleg doar 24-70mm V2(între timp, m-am pus pe lista de așteptare pentru că e shortage – l-am prins la 10800 lei). Știu că sunt limitat doar cu 85mm, dar pe de altă parte, dacă o să am ceva telefoane la test o să mă motiveze să fac poze mai interesante cu acelea. E o destinație foarte faină, instagramabilă, și chiar aș vrea să scot tot ce se poate de acolo. Pe de altă parte, nici nu mă car 2 săptămâni în spate cu toate. Mă limitez la o singură variantă.
Fără o legătură directă cu ce am vorbit mai sus, acum ceva ani, când eram în Grecia, la un curs de fotografie, toată lumea povestea că lucrează cu albul în fotografie. Îți faci white balance de fiecare dată.
Da, pe video, albul făcut e întotdeauna ceva ce trebuie făcut. Sub orice formă, la orice oră, mai ales la interior, unde sunt mult mai multe surse de lumină.
Pe foto, însă, nu eram acolo și nu înțelegeam asta. Și greșeam. În Berlin am mers cu același white balance, ba chiar am început să îmi personalizez un pic culorile direct din cameră. Mi-am scos un pic din magenta acela specific Sony și am început să folosesc preseturi. Trebuie un pic de atenție la început, dar te ajută mult mai mult la editare să ai o singură temperatură de culoare, aceeași tentă. Treaba e utilă, mai ales la evenimente. Prin casă deja făceam asta, dar e totul oarecum standardizat la mine.
Acum am început să încerc să înțeleg și temperatura de pe imagine, să văd ce ar trebui să folosesc în funcție de lumina de afară. Vedeam că oamenii de la cursul acela făceau asta, dar eu încă nu eram acolo.
Ideea articolului mi-a venit când am văzut că unele persoane ce se ocupă și cu imaginea nu prea știu ce înseamnă 5600K. Sau 3000K. Lasă totul pe auto că „fac din editare”.
Mai mult, cred că sunt obișnuiți prost, de la anumite branduri. Ca de exemplu, Sony știe să interpreteze destul de bine imaginea per ansamblu, dar când vei trece pe un Canon, pe un Panasonic, s-ar putea să îți apară o culoare puternică în cadru și să facă aberații prin imagine. Asta… dacă le observi.
Adaugă un comentariu