Obiectivele prime rulează fin

Începe tot mai mult să mă streseze treaba cu lentilele murdare. Ori de câte ori schimb pe stradă lentilele reușesc să murdăresc senzorul. E foarte nasol și mereu văd puncte grele pe imagine. Pe poze n-are nici pe naiba: un click și rezolvi mai tot, instant.

Pe video, însă, lucrurile se complică un pic, deși Davinci știe să facă treaba mult mai bine. Pierzi însă foarte mult timp de randare pentru că trebuie să analizeze pixeli cu pixel. De data asta am avut praf pe senzor fix pe mijloc, când e pe lateral e fericire maximă, dau un crop și nu se vede pe imagine.

Ăsta ar fi cel mai mare dezavantaj al lentilelor prime. Trecând peste asta, când am actualizat cu poze de iarnă la articolul cu Veliko pur și simplu nu mi-a venit să cred de calitatea imaginii pe care o am cu lentile fixe vs zoom. Și prima dată, în Veliko, am avut la dispoziție un G master, 24-70mm, vs fixe de acum: 18mm și 85mm. Bine, pe lângă lentile fixe diferența de lumină s-a văzut și la diafragmă. Una este să ai F 1.4, F 1.8, una este să ai 2.8.

Partea foarte grea este că, cu 18 mm, mă simt tare limitat, mai ales pe timp de seară. Pândesc un 24mm, 1.4mm care să fie un all around și pe care să-l folosesc mult mai des chiar cu Super35.

Voiam să zic faptul că, dacă până acum știam treaba asta la nivel teoretic, în practică se confirmă și diferențele le văd cu ochiul liber.

Se poate observa treaba asta și mai jos, chiar dacă vorbim de lumină diferită și compresie diferită, dat fiind faptul c-am colorat pentru prima dată log și m-a bătut Youtube. Oricum, la ce resurse au fost, din punctul de vedere al luminilor…