Ori de câte ori te întorci în România te lovesc românismele. De data asta a fost tragicomic totul. Înainte de toate, ne uitam cum se rezolvă cu centura Bucureștiului de pe geam. Am înțeles după ce am aterizat că partea aia ar fi gata prin mai. Să zicem iunie și tot e bine.
Apoi nea Gonzalez, șeful la avion, a zis: bă, ce-ar fi să îi dau pe ăștia cu fundul de pământ?!
Abia acum am înțeles de ce te pun ăștia să bagi totul în ghiozdan ori prin sertare. Măcar i-a calmat pe ai noștri, nici măcar un semn că cineva ar aplauda. Dar cum zic de obicei: n-or fi ăștia tâmpiți să strice bunătate de flotă nouă de la Wizz. A simțit copilotul să anunțe că am ajuns înainte cu vreo 15 minute, dar au întârziat cei de la aeroport cu scara, în plus, cred că a fost și cineva cu probleme pe acolo.
Detalii.
Apoi nu trebuie decât să faci 2-3 pași să îți dai seama de România. De agresivitatea din jur.
Orice român care ajunge pe o insulă spaniolă se miră de ce se întâmplă acolo. Da, lucrurile funcționează cu frâna trasă, dar dacă vii de aici, din zona Bucureștiului, te miri.
Cum naiba reușesc ăștia să fie la polul opus?!
Eu am ce am cu traficul. Și dacă îl compar cu traficul de pe alte insule pe care le-am vizitat: Gran Canaria este o insulă ce are mult trafic. 3 benzi pe sens, aglomerație, blocaje.
Băi, dar dacă se întâmplă ca un autobuz să aibă 50 de oameni, iar în față este un biciclist să dea naiba dacă îl depășește. Românul din mine credea că în vârf de munte ar fi depășit biciclistul de 15 mii de ori tăind linia aceea continuă. Italienii de pe Amalfi sigur ar fi claxonat.
Dar spaniolul l-a lăsat să se bucure de insulă. Și n-a fost un caz special, am observat de mai multe ori asta.
Treceri de pietoni
Ne-am format o glumă pe insulă: ăștia te ajută să te decizi pe unde să mergi.
Sunt și eu șofer, știu că nu e bine să stai în jurul trecerii de pietoni, dar credeți-mă, ăștia opresc mașina la trecere doar dacă ești în arie. Nu stă nimeni să îți verifice intenția sau dacă ai contact vizual cu el.
Și dacă ești cu spatele ei opresc mașina. Și nu doar că o opresc, se opresc la linia de la trecerea de pietoni. Ați văzut vreodată în România asta?!
La noi trebuie să scârțâi un pic cauciucul ca să fii sigur că te simte în zonă, eventual să oprești la picior.
Ce diferență, ar fi fost interesant să merg în Gran Canaria imediat după Napoli. Invers n-ar fi fost OK pentru că nu cred că supraviețuiam.
Nu are sens să mai concluzionez că „ce bine ar fi să se întâmple și la noi un pic diferit”. Nu, am ajuns în punctul în care cred că nu avem nicio șansă. Nimic nu merge în direcția care trebuie. Civilizată.
Adaugă un comentariu