Găsisem un băiat care vorbea despre emigrare. E video ăsta în care sunt câteva idei pertinente despre emigrarea în Spania.
Ca turist în Spania și Germania pot avea și eu păreri, însă tot cred că în România, în contextul actual sunt oportunități mai bune. Sigur, vorbesc din prisma omului care are o calificare, care nu merge în Germania să facă livrări sau să muncească în abatoare.
Totodată, treaba asta cu blogurile și cu Youtube-ul îmi pune ceva limite. N-aș putea să migrez foarte simplu. Chiar recent dădusem de un material cu o regie de emisie. Mi-am dat seama că am făcut și meseria aia, așa că nu mi-ar lua mult să mă adaptez și acolo. Atât că n-am o calificare, doar știu să folosesc echipamentele. Sau na, îmi dau seama de lucruri că tehnica tot evoluează.
Îmi dau seama că emigrarea de astăzi nu prea mai e ca înainte. Diferența financiară nu mai este deloc în favoarea vestului, mai ales cum zicea băiatul acela în video că „în Spania nu se mai fac bani”. Adică trăiești liniștit, dar mai mult nu. Bine, chiar și șomajul este de 11%, nu 15% cum zice omul în video.
E ciudat că noi importăm multă forță de muncă, ieftină ce-i drept, din Asia. Pe de altă parte, dădusem și de un video de pe un canal mic în care a făcut un mic sondaj stradal, iar oamenii aveau în București o medie de 7500 de lei. Din păcate, nu mai găsesc video. Cert este că lumea câștigă mai bine.
Dar venind acum din Germania îmi dau seama că nu poți să te susții atât de ușor pe acolo până nu găsești ceva de muncă. Nu știu să mă raportez la chirii, dar cazările și mâncarea sunt la alt nivel.
La fel și Belgia aș zice, deși acolo n-am văzut ca lumea să se laude cu salarii atât de mari.
Între timp, am avut ceva eveniment în weekend și familie în floarea vârstei, cu 2 copii, care câștigă foarte bine în România, cu Nicușor în suflet, emigrează în Germania.
România, depinde, sunt și alte motive pentru a pleca, nu numai banii. Dacă ar fi să plec mâine aşi pleca în Irlnada sau Polonia langa mare și undeva aproape de natură. Poate Singapore? Totuși dacă nu ești în stare măcar să iei 5000 de lei fracând menta ar cam trebui să vezi ce opțiuni ai. Țineți-vă prietenii aproape, familia adică cei care-s normali la cap asta e. Generația bunicilor noştrii aveu onoare cultură și bun simț. Aici a dat la temelie atât comunismul cât şi capitalismul. Apoi mai e problema spitalelor cu nozocomiale, sfidarea autorităților, tratarea cetățeanului ca unltim jeg de prea multe ori, și lipsa de speranță. Dacă eu mă descurc şi stau pe proiectele mele asta nu înseamnă că perspectiva socio-economică de aici nu e de ajuns sa te bage în depresie.
Și eu aș pleca, mai ales că pot lucra remote de oriunde (doar internetul să fie bun), nu trebuie să stau să-mi caut de lucru în Spania sau Italia (deocamdată astea sunt țările pe care le-aș lua în calcul).
Mă ține faptul că abia m-am mutat de câtiva ani la casă și m-am obișnuit și-mi place…
„Adică trăiești liniștit” – cred ca asta ar fi de ajuns pentru unii.
Oportunitati bune in RO – asta ramane de vazut…
Ghinion, cum a spus un clasic in viata. Indiferent ce-am face, tot pe Terra ramanem. Apropos de ramas vs. plecat. Cine nu se descurca aici, nu se descurca nicaieri. E valabila si reciproca. E adevarat ca suna boem sa visam cu ochii deschisi, dar cand si cand mai trebuie sa ne si trezim la realitate.
Ca familie emigrata acum 6 ani, cu doar 13 mii de dolari in buzunar si niciun job aranjat, iti spun ca, daca vrei, poti. Stiu ca 13 mii pare o suma enorma, dar nu cand ai 50+ ani (sau 40, cazul meu) si un copil de 5 ani. Cand emigrezi intr-un oras in care cea mai mica chirie, intr-un cartier decent (unde sa nu te impuste seara pe strada) incepe de la 3-4000 de dolari.
Deci aia 13 mii erau fix un rahat.
Ce a functionat: alegi sa muncesti, nu stai sa cauti job-uri de director (ca nu le primesti din prima). Sotul a lucrat ca portar intr-un bloc cu apartamente de bogatani in Manhattan, plecat din Romania ca fost inginer, om ade afaceri etc.
Eu am incercat sa-mi ridic din nou firma de web design si am tras ca animalul aproape 1 an, sa imi refac lista de clienti si sa pot aduce bani in casa. In primul an am castigat 600 de dolari 😀
Am tinut de bani, chiar si daca am castigat un venit minim aproape 2 ani, am folosi carti de credit cu mare atentie, sa ne crestem credit score-ul.
La 2 ani jumate de cand am emigrat ne-am cumparat o casa intr-o zona de padure, la o ora distanta de metropola. Am platit 51 de mii de dolari avans si taxe notariale si ne-a dat banca 220 de mii pe 30 de ani.
Trebuie sa iti asumi o perioada mai grea, la inceput (asta daca nu vii cu job asigurat si niste bani seriosi). Dar, daca stii ce vrei si esti dispus sa tragi, sansele sa te ridici sunt foarte mari.
Noi am ales exact ideea de oportunitati pentru copil (si chiar sunt destule), plus ca ne-a placut mereu tara asta, inca de pe cand eram turisti. Stam de 4 ani la padure, intr-o comunitate privata in mijlocul lui nicaieri, ne place linistea, aerul curat si lipsa de stres citadin sa zic asa. Trebuie sa conducem mai mult (sotul face naveta aprox 2 ore pe zi, eu conduc cam 2000 de km pe luna numai sa duc fata la scoala si la tenis), dar recuperam ca nu sunt costuri atat de mare in rest (ipoteca de pilda), comparativ cu un oras mare.
Plus ca ni se potriveste stilul asta de viata, in conditiile in care nu mancam in oras, nu mergem la mall (comand de pe Amazon ce-mi trebuie si se livreaza la usa), facem in general cumparaturi la Lidl si Aldi (cam la 50 de km de noi, dar cumperi o data la 2 saptamani).
In concluzie, daca doresti sa emigrezi, incearca. Poti sta o perioada, te intorci eventual, daca nu iti place.
Noi am luat initial biletele de avion dus-intors, cand am emigrat, cu distanta de 6 luni intre zboruri. Daca nu mergea treaba, aveam avionul platit 😀