Știți că sunt fan OLED-uri și le promovez cât pot de mult, cel puțin pe zona de televizoare. Dar anul ăsta am testat în paralel, atât un laptop cu OLED, cât și un laptop cu MiniLED. Mai mult, scriu acum articolul acesta de pe un laptop cu OLED, ca să vedeți cât de bine ne înțelegem împreună.
Testându-l atât de mult îmi dau seama că are limitele lui, limite pe care pe miniLED nu le ai. Sau nu le observi.
Ok, saturația pe OLED-ul de la Apple nu este extraordinară. Înțeleg că dacă vrei să evoluezi trebuie să ai culori mai bune, mai vibrante. Se cere treaba asta, observi inclusiv de la cei 10-12 biți de informație pe care începi să îi ai inclusiv în editare.
Dar ce-am văzut pe MacBook Pro pe partea de culori mi-a plăcut mult mai mult decât OLED-ul. Sigur că suferă un pic la negru, nu poți să ai un negru perfect, însă blooming-ul este atât de mic încât doar dacă vrei îl cauți și-l găsești. În rest, te obișnuiești.
Plus că orice OLED o să te limiteze la luminozitate. Așadar, nu cred în știrile din ultima perioadă cu Apple care o să aleagă OLED-uri pentru Macbook.
Adaugă un comentariu