Nu prea înțeleg frica asta de AI

Nu momentan.

Mi-am bătut capul vreo 2 zile cu serverul ăsta. Pe scurt, băiatul care făcea scriptul ăsta a luat o pauză mai lungă de un an. Scriptul nu mai funcționează bine, iar dependențele deloc. Nu se mai poate instala un server de la 0, la fel de simplu.

N-am mai stat să caut alte variante, ci am zis că mă descurc singur, provizoriu, să fac un script nou.

Ce, doar n-oi fi eu în stare să fac un script bash, nu?

Uite că n-am fost. Sigur, în apărarea mea, nu am fost deloc focusat pe asta. Adică în trecut rupeam forumurile și reușeam și singur. Chiar am construit niște articole care ar fi pus la punct cât de cât lucrurile.

Acum doar i-am dat comenzi AI-ului și l-am personalizat pe cât se poate. N-a funcționat. Sau nu mă pricep să îi dau suficiente comenzi.

Problema este că te simți într-o buclă cu el. Întotdeauna îți zice numai și numai de bine.

Ca de exemplu, am zis că fac un script nou pentru a urca fișierele pe blog direct. Să nu mai urc prin Synology, să le urc din Windows. Cred că 2 ore mi-a dat scripturi pentru PowerShell. Oare să fi fost prompturile de vină și aici? Că la PowerShell mi s-a părut că a dat cele mai multe erori, absolut nimic nu era OK.

Într-un final, i-am zis că urc eu manual arhiva în Debian și acolo lucrurile au fost mai simple. Nu perfecte.

Scriptul de instalare efectiv nu se poate personaliza. Adică preia prostii din atât de multe surse încât mai mult fail a dat. Și mult, foarte mult. N-am ajuns să fac ceva folosibil cu el, cu toate că na, mai pot identifica niște erori, știu cumva să îl ghidez. Asta până intră în niște bucle și îți dă un rezultat doar ca să fie.

Parcă-s platformele sociale. Vor să te țină în platformă. Culmea, ajungea la o formă acceptabilă după foarte mulți parametri, însă când încercam să pun o instalare „pe curat” efectiv o luam de la capăt cu erorile. Altele și altele de fiecare dată. Tâmpenia era că îți scria rapid un „echo” în bash ca să pară că rezolvă problema. Dar nu, rămâneai cu scrisul ăla. Să vadă prostul care încearcă un mic rezultat.

Sunt de acord că este util totul, că efectiv nu vom mai gândi atât de mult și asistentul o să „își rupă capul” pentru tine, iar informația o să fie mai ușor accesibilă, dar până într-un punct. Acum încă sunt multe, multe dubioșenii.

Dar da, între timp, m-am focusat să învăț chestii care m-ar ajuta în Davinci. Mai degrabă, în Fusion acolo unde sunt un pic depășit de situație, am făcut doar câteva chestii minore. Acolo se poate construi un layout de la 0, dar cu multe, multe prompturi date. Spunea un băiat pe un grup una tare: vom ajunge poeți, nu editori.

Am văzut și agenți AI care fac lucruri de la 0 cu prompturile bune. Poze. Oameni perfecți, cu lumina perfectă, cu colorizarea cea bună.

Sunt curios cum vor mai ajunge elite, de ce ar trebui să mai evoluezi în vreun fel dacă un AI o să îți ofere răspunsuri la orice. Pe termen lung, o să fie tot mai greu.