Am plecat un pic pe afară de-a lungul timpului și mi-a plăcut să observ lucruri. Mă uitam cum pot oamenii care chiar sunt aproape de noi, la graniță, ce au piste de biciclete foarte bine puse la punct. OK, tradiție, dar uite că și la italieni e aceeași discuție, chiar dacă am văzut foarte multe și la ei, dar pe trotuar. Sigur, cu mulți giboni care parchează aiurea și p-acolo, însă, cel puțin, erau pe avarii și rămâneau în mașină. Cu înjurăturile de rigoare, de la restul.
Pe lângă asta, am văzut și foarte mulți oameni cu dizabilități locomotorii. Și, oricât ai vrea să îi faci să pară oameni normali, nu prea iese.
Cea mai tare fază am pozat-o prin 2017-2018 când am fost în Barcelona. 6 oameni în scaun cu rotile vedeau apusul de pe scările de la Montjuic. Nu știu dacă erau turiști, nu știu erau localnici, dar aveau condiții să ajungă și ei sus, ca oricare altul. Eram la primele ieșiri din țară și încă mă minunam de normalitatea lor.
Normalitatea noastră e dezbătută diferit. Noi ne gândim la locul de parcare, dacă nu cumva vecinul ne ocupă ilegal părticica de beton.
Acum, la fel, în Italia, am văzut foarte mulți oameni cu dizabilități în zonele turistice, cu un scaun, independenți sau cu oameni care să îi ajute.
La noi nu cred că sunt obiective turistice prea multe, altfel nu înțeleg de ce nu prea vedem pe oamenii ăștia printre noi.
Și, probabil, până nu vom cere insistent lucrurile de genul nici nu se vor face.
Daca vrei sa ii vezi, du-te la spital, atata isi permit sa viziteze.
Welcome back to Romania.
Aș putea să te contrazic. O pensie de handicap e mai mică decât ai crede, s-ar putea să nu fie suficientă pentru a rămâne inclusiv la spital. Depinde de problemele fiecăruia.
In functie de gradul de handicap ti se aloca pensia. Media este undeva pe la 1500 lei.
Haios este faptul ca in fiecare an trebuie sa mearga la comisie ca sa ii prelungeasca pensia. Comisia trebuie sa verifice dosarul bolnavului daca nu ia crescut intre timp piciorul sau mana.
Da, pe de-o parte înțeleg ideea pentru care s-a dat legea asta. Ca de exemplu, taică-miu a luat vreo 3-4 ani pensie de handicap pentru perioada în care a avut cancer și apoi s-a încheiat perioada. Sor-mea, pe de altă parte, până nu au observat femeile alea de la comisie că are boală incurabilă și că vine la comisie an de an absolut degeaba că diabetul nu va înceta sau cum sunt alții cărora nu le va crește un picior. Cumva, trebuia făcută o procedură mai clară. Nu știu cum mai e în ultimul timp acolo, dar până la scandalul acela din presă de acum câțiva ani lucrurile nu erau roz. Acum poate s-au mai schimbat procedurile.
Aici sunt în domeniul meu și vă pot lămuri în orice dilemă aveți. Pensia/indemnizația unei persoane cu handicap este de 500 lei la gradul 1, vreo 350 sau 370 lei la gradul 2 și vreo 60 lei gradul 3, la gradul 1 se adaugă un salariu minim pe economie pentru însoțitor. Însoțitorul poate fi oricine te însoțește și te ajută, tu îi dai toți banii ăia sau te înțelegi cu el, aceiași sumă se primește și pentru asistentul personal, acesta e angajat cu carte de muncă și are în plus spor de vechime dacă are peste 10-15 ani, bonuri de masă, concediu de vacanță. Dacă ai norocul ca acea persoană să fie din familie, acei bani rămân în casă, dacă nu, rămâi cu cei 500 lei. La mine am avut-o pe mama angajată asistent personal până au scos-o forțat la pensie la limită de vârstă cu 600 lei pensie, atât i se cuvenea după ce a fost plătită mereu cu salariul minim pe economie, dar conform legii nu i sa permis să continue ca angajat după pensionare. Nevăzătorii iau ceva mai mult. Și da Dat T, te cheamă la comisie an de an, sau la 2 ani mai nou chiar dacă ai o boală cronică ireversibilă. Dar asta ține de la o comisie la alta. De exemplu prieteni și colegi de suferință din Brașov luat din prima gradul definitiv pentru bolile neurologice cum ar fi DISTROFIA MUSCULARĂ PROGRESIVĂ, în schimb la mine în Sfântu Gheorghe Covasna am mers la comisie mai mult de 20 de ani, apoi cumva s-au îndurat să-mi dea definitiv. Cât despre condiții, jale fraților. Stau la etajul 10, am lift, însă e mic, 3 persoane dacă intră stau lipiți, deci un cărucior nu încape decât dacă demontezi pedalele din față și mergi cu ușile deschise, asta cu cărucior de cameră. Unul motorizat, electric nici o șansă să încapă. În oraș foarte puține borduri au rampe. Deci se merge pe stradă printre mașini, piste de biciclete doar în fantezii vedem. Cât despre turism, o glumă bună. Doar unele asociații dotate cu microbuze cu rampă mai organizează și duc persoane cu handicap prin țară, dar doar unde au acces, nu pot intra la Bran sau pe multe plaje la mare, restaurante.
Cucule m- așteptam la mai mult de la tine… titlul e pus de-ampulea… dar de-ampulea că nu are nici o legătură cu realitatea… România e plină de persoane cu handicap dar noi cei normali nu le acordăm atenția și respectul cuvenit… și ca fapt divers deși poate să supere și sora ta este o persoană cu handicap… diabetul intră aici… cei care sunt în scaun cu rotile sunt cu handicap sever… iar noi nu facem nimic pentru ei, nici ca persoană fizică, nici ca stat…
Trebuia să desenez ironia din titlu?! 🙂
În ultima ta frază se regăsește a lui titlu. Pentru că nimeni nu face nimic pentru astfel de persoane, ei sunt invizibili pentru că nu pot ieși din case așa cum se întâmplă în alte țări cu apă caldă. La ultima mărire a indemnizației s-au pus 26 de lei lângă cei 500, însă de cele mai multe ori nu banul e cel care contează, ci adaptarea orașului/țării la persoanele cu handicap, asta deși legea 448 spune clar protejarea și integrarea lor în societate. Cum îi integrăm dacă ei nu pot ieși nici din casă din cauza unor legi care spune că ai nevoie de semnăturile a mai mult de jumătate din locatari + alte autorizații ca să-ți faci o rampă la intrarea în bloc ? Cum îi integrăm dacă la mine în oraș nici o instituție a statului nu are rampă ? Cum să iasă dacă în fața blocului sunt parcate mașini claie grămadă atât de aproape încât orice om sănătos trece printre ele, trece doar dacă le freacă bine praful de pe ele ? Ambulanța au scos bolnavii din casă pe targă peste mașini, pe deasupra cu ajutorul trecătorilor, femeie cu cancer scoasă până la scări în cărucior apoi pentru că nu era loc, au ridicat-o în picioare și mai mult târâtă printre mașini pe lateral. Cum îi integrăm dacă nu există autobuze, trenuri și metrouri adaptate lor ? Nu tu trotuare cu rampă care să aibă continuitate în tot orașul să nu fie nevoiți să umble pe stradă ? Cu toată supărarea ta pe Marius, practic i-ai răspuns bine titlului, el doar a uitat ghilimelele pentru cei care nu sesizează ușor ironia. Și da, ai dreptate, acolo unde nici statul nu face mai nimic pentru astfel de persoane, ei bine nici oamenii simpli ca persoană fizică nu fac nimic. Nu protestează alături de ei pentru a fi mai bine văzuți, nu dau o mână de ajutor decât în rare cazuri.
Pai legiuitorii si guvernantii si judecatorii si-au votat pensii speciale.
Romania tara lui „cine-mparte, parte-si face”!
Futu-i in gura si sa le fut cate un pumn in gura pentru fiecare leu pe care il iau in plus si nu-l merita!
Daca-mi permiteti!
Și din partea mea te rog. Poți începe cu ăia de la CCR.
Binenteles, daca as putea asa le-as face ca sa-i satur si pe ei si sa-i avertizez si ce-i asteapta si pe altii care si-ar mai dori bani necuveniti!