Am făcut un calcul zilele astea și pur și simplu am avut 6 deplasări anul ăsta. Fie personale, fie cu munca, așa că sunt minim 2 zboruri lunare. Sau se pot dubla că au mai fost și zboruri cu escală. Mult, dar de asta mă bag să turez motoarele pe acasă în perioada următoare, cât lumea stă în concediu.
Ultimul zbor a fost… un pic diferit. V-am mai zis, eu sunt fan Wizz pentru că e ieftin, de multe ori e mai ieftin decât un transfer de la aeroport în oraș. Da, iar am pățit-o!
Ei bine, din experiență vă zic că zborul de seară întârzie la low cost. Acum treaba oficială a fost că nu au avut slot liber de zbor nici la dus, nici la întors. Cu totul s-au pierdut mai mult de 2 ore, atât la zborul de dus, cât la cel de întors. Flightradar24 are talent!
A fost și un caz mai special de ploaie, așa că am venit primul în aeroport: mai devreme de 18:00 în condițiile în care aveam zbor la 21:30 care s-a făcut aproape 23:00. Pentru mine a fost perfect pentru că am scos tastatura și am muncit în avans.
Așa că am avut timp să văd lucruri fiind primul în zonă. Pe de altă parte, o gară mai mică decât Charleroi a fost Treviso, dar vorbim mai multe despre astea curând.
În avionul de seară de la Bruxelles a fost show. Asta pentru că au fost tabere împărțite. Șoșoacă și Lazarus au apărut. Au venit de la Bruxelles domnilor. De la apartament, cu „20 de buchete de flori”. Și cu ceva asistentă din ce am observat. Echipa rachetă.
Și nah, fiind în câmpul meu vizual n-am putut să nu observ comportament. Pe lângă lucrurile clasice pe care le face un om care simte că e în centrul atenției și e urmărit… nimic anormal. A mai aruncat câte o prostie că „avem drepturi” ( întârzia avionul ), dar nimic special. Știți copiii ăia fără stimă de sine? Cam așa mi s-a părut doamna. Un copil prea mare care trebuie să iasă în evidență.
Și-am fost mai multe tabere. Cei mai mulți am făcut bullying, dar au fost și oameni care și-ar fi dorit un selfie cu „vedeta” și erau supărați că n-au reușit să facă.
Colac peste pupăză (sau cuc), după ce ne-am îmbarcat… aud altă voce: comandatul Mihai Sturzu ne zice că avem o altă întârziere pentru că e Campionatul European și n-avem slot liber. Să ne așteptăm la alte 40-50 de minute de întârziere.
Acum toate mișto-urile se îndreptau spre doamna europarlamentar. Cât mai durează până să facă live să se plângă de o normalitate?!
Dar s-a zburat, s-a zburat cu turbulențe și goluri de aer. La propriu. Din Albania n-am mai prins așa vreme ciudată. Colegul de scaun, de la geam, a avut probleme de sănătate. I s-a făcut un pic rău și n-a fost suficient un banal paracetamol sau ce-a mai luat el înainte. Era și din Republica Moldova și nu aveam o comunicare eficientă. Însă, probabil cu rău și turbulențe s-a făcut apel la medic în avion, iar mai apoi a venit ambulanța ca să-l preia.
Și nah, eu și celălalt pasager am fost mutați pe scaunele de urgență, iar de băiatul ăla ambulanța. Aparent, e o procedură întreagă de respectat și, cumva, o înțeleg. Ambulanța evacuează pasagerul apoi restul oamenilor. Aparent, nici a 2 a scară nu se pune.
Eh, oamenii au început să facă scandal, românii ăștia votanți Șoșoacă: „băi, dar cum stăm noi după ambulanță? Ia uite mă, stăm 200 de oameni ca să așteptăm să se evacueze un bolnav”.
Am lăsat capul jos, am tăcut, ce reacție poți să mai ai?! Atât putem, dar tot noi ne plângem că nu merg lucrurile, iar doamna europarlamentar o să fie salvarea. SOS!
PS treburile mai importante erau cele pentru maxi taxi-urile care te „cară” la parcare.
Cumva nu mă mai miră nimic Marius. Am ajuns să fim atât de răi și de plini de noi încât nici dacă murea bietul om, nu se găsea înțelegere prin pleaba aia din avion. E trist.
Mda, nimeni nu gândește că poate mâine ajunge fix în situația lui. 🙂