Se termină treaba asta cu lansările anul ăsta. Bine, poate că Sony o să mai lanseze ceva continuare pe full frame, în rest, cred că cu asta vom lucra anii ăștia.
Nu am mai fost atent la DSLR, dar s-ar putea ca nimeni să nu mai lanseze așa ceva. Totuși, începătorii au rămas în minte cu: „îmi iau DSLR pentru că vreau să fac poze bune”. Sau îmi iau DSLR ca să fac poze profesionale.
Trecând peste cutuma cu aparatul foto care face poze bune, nu omul sau pregătirea lui în domeniu, în editare, hai să discutăm: de ce ți-ai mai lua DSLR? De ce să nu mergi pe mirrorless?
Sigur, acum câțiva ani buni, să fi luat mirrorless nu era cea mai bună decizie. Erau la început, nu erau chiar ok, voiau să fie foarte mici.
Anii au trecut și ideea de dispozitiv mic eu cred că ușor, ușor a dispărut. Dacă vrei să iei ceva OK, să nu ai probleme cu răcirea trebuie să fie un pic mai mare, să-l ții mai bine în mână, să ai loc să pui o stabilizare ok, un senzor ok.
Singurele motive pentru care aș miza totuși pe DSLR este pentru cei care fac foto, nu video. Pe video plusurile sunt foarte mari pentru mirrorless și chiar nu văd de ce ai lua un model nou.
Dar pe foto nu ești chiar dependent de autofocus, nu ești dependent de o autonomie pe care ți-o oferă cele mai noi modele de mirrorless. În plus, poți să pari fotograf dacă ai model bun.
Mă gândesc că dacă ai toată gama de lentile pe care ți-o dorești, chiar nu văd de ce ai trece schimba pe mirrorless. Dacă ești nou pe treaba asta probabil că ar trebui să vezi avantajele tehnologiei mirrorless.
Dar ca orice adidas, ca orice plasmă, avem și DSLR. 🙂
Avantajele unui DSLR, acum, sunt autonomia bună, fiabilitatea și (probabil cel mai important pentru unii) prețul. La 1500-2000 de euro poți alege între cele mai bune corpuri de pe piață sau, dacă ești începător și vrei un corp bun fără pretenții, găsești unul bun la câteva sute de euro. Obiectivele sunt mai ieftine, pentru fotografie în general ai mai mult cu bani mai puțini. Iar dacă lucrurile se mișcă tot așa, probabil prețurile lor vor fi chiar mai mici și vor fi chiar mai atrăgătoare.
Fotografii profesioniști care folosesc DSLR nu prea au de ce să schimbe sistemul, atâta timp cât echipamentul lor face față. Mulți recunosc că rar au nevoie de mai mult de 20 megapixeli și de o calitate mai bună decât ce oferă un DSLR full frame bun. Aici intră și cei ce fotografiază sporturi, în momentul de față nu cred că ar avea vreun avantaj să treacă pe mirrorless – nu că ar fi mai rău, dar nici neapărat mai bine.
Focalizarea e alt subiect, dar eu zic că în fotografie ești dependent de auto focus. E mai ușor să fpcalizezi manual decât la video, dar eu am făcut comparații chiar și pe trepied, e mai ușor și mai bine cu auto focus. Va veni o vreme când vom fi toți pe mirrorless, dar încă nu e cazul, încă e doar o tehnologie nouă și relativ scumpă care nu rentează pentru majoritatea.
S-a vorbit mult de autofocus pe video, că e nașpa, că e aiurea să-l filmezi cu camera, cu DSLR-ul se vedeau lipsurile clar, dar apoi au venit lentilele cine pe mirrorless și lucrurile s-au îmbunătățit. M-am jucat iar cu 24-70mm G, de fapt, un coleg s-a împiedicat de el și diferențele sunt foarte mari, chiar și pe focus. Oricum, la cât de multă activitate este într-un cadru pe video, cam greu să stai pe autofocus. Totuși, sunt mulți care o fac.
Pe foto sunt hibe tehnologie, eu fac manual focus strict dacă am un produs în contre jour și este negru/ gri și nu-mi face focusul. Atât. Dar deh, controlez expunerea electronic mult mai simplu pe mirrorless decât o făceam pe DSLR.
La auto focus poți focaliza aproape oriunde în cadru pe mirrorless, nu și pe DSLR – la DSLR focalizezi, blochezi focusul și recompui imaginea, în timp ce la un mirrorless poți stabili compoziția și punctul de focalizare unde vrei. Nu știu, în teorie sună bine, eu ca amator n-am probleme de genul, deși mi s-a părut greoaie chestia cu recompunerea.
Eu când am în cadru ceva static focalizez auto și opresc AF – am pățit să fac treaba asta manual și am greșit focalizarea. Mă rog, în afară de stele, că acolo nu merge cu AF.
De ce zici că e mai ușor să controlezi expunerea? că vezi cadrul imediat în EVF?
Pentru foto, DSLR, primul avantaj, accesibilitatea si plaja foarte larga de optica/accesorii pentru toate buzunarele si pretentiile, zeci de ani de dezvoltare, piata uriasa de SH, compatibilitate /flexiblitate mare.
Pentru video, mirrorless, primul avantaj, s’a dezvoltat mai mult pe partea asta care la DSLR e mai mult complementara si aici au tintit pentru a le face atractive.
End of story.
DSLR-ul pierde grav in favoarea Mirrorless-urilor, la 3 aspecte.
1. Diafragmele maxime deschise. Intotdeauna pe DSLR, la f/1.2 si f/1.4, vei avea rateuri de 30%. Cu obiectivele producatorilor, nu aftermarket, cat sa ai erori de focalizare mari si sa ai nevoie de calibrare. Vorbesc de obiectivele lor, de top, cu diafragmele alea.
Aici intervin mai multi factori. Vibratiile produse de oglinda si obturatorul mecanic, misca suficient aparatul foto in mana, cat sa capteze o parte din cadre „miscate” sau „out of focus”. Asta se simte in special la rezolutii mari, de la 30 megapixeli in sus, la toata lumea, si Canon, si Nikon.
Seria 5D, respectiv 5D mark IV, si omologul sau de la Nikon, D850, sunt mai mult pentru fotografii statice. Studio, shootinguri etc.
De ce? Punctele de focus sunt grupate mai mult pe centru. La diafragme deschise, nu prea merge sa focalizezi central, si sa „recompui” cadrul, cand ai f/1.2 sau f/1.4. Iesi din focus fara sa realizezi. La f/1.2 doar din respiratie poti face asta, daca inspiri sau expiri mai dur.
In fotografia de actiune (inclusiv EVENIMENTE!), pentru performante optime, conteaza enorm, body-ul. Orice Canon 1D X, orice Nikon D4/D5 (S sau nu). Asta daca vrei puncte de focus sensibile, cam in orice zona, si rateuri cat mai putine.
2. Vizorul. Vizorul electronic, aduce multe lucruri bune, fata de un vizor optic. Practic, vezi dinainte cum va arata fotografia ta, si nu „apare negru”, cand declansezi (coboara oglinda, in acea fractiune de secunda, pe DSLR esti „orb”).
3. Punctele de focus. Atat la Fujifilm, cat si la Sony, sunt aranjate frumos, aproape pe toata suprafata imaginii vizualizate. Vrei sa focalizezi pe colturi, un Mirrorless iti permite. Un DSLR, nu! Te obliga sa incadrezi mai larg si sa faci crop, sau sa recompui.
Si as mai adauga eu si un bine meritat 4. Greutatea! 1D X cu acumulatori, carduri, si un 70-200mm 2.8 sa zicem, sau un fix f/1.2, cam are 3 KG. Acelasi lucru, pe Mirrorless, va avea putin peste 1-1,2 Kg, cel mult 1.5 Kg. Si cand stai 15 ore cu aparatul foto in mana, diferenta aia este enorm simtita, si de maini, si de umeri, si de gat!
F/1.4 si f/1.2 arata bine pe orice senzor Full Frame. Aici, Sony castiga detasat cu A9 mk2 care e cu 10.000 lei sub 1D X mk3 sau Nikon-ul. Sony A7 mk3, fara doar si poate, cam bate Nikon D850 si Canon 5D mkIV.
Fujifilm, castiga pe loc la culori, si bokeh cu o parte din obiectivele lor. Se aseamana in proportie de 90% cu fixe de top pe DSLR FF.
Dar Fuji mai are un AS in maneca. GFX 50S. Formatul mediu de la ei. E doar 18-19.000 lei body, cu 3 obiective, urci pe la 10.000 Euro, ai setup de studio DE VIS. Si pentru restul, X-T4, 2-3 bucati doar body, cu 2 zoom-uri si 3-4 fixe.
Eu personal, nu as mai investi never, in DSLR. Pentru ca am gustat serios, si mi-a placut mult, ce ofera un Mirrorless de calitate, cu optica buna.
Pana si micutul Olympus, cu senzorul lor minuscul in comparatie cu un Full Frame, are cateva obiective DE TOP!
Ma indoiesc ca as putea pleca vreodata de pe Fujifilm, la fel cum n-as pleca de pe laptop-uri, de pe Lenovo Thinkpad.
Performantele ISO/low light, ale lui Fuji, inca de la X-T2, se bateau de la egal la egal cu 5D-urile si D810, D850 de la Nikon. Fara nicio exagerare, 6400 perfect utilizabil.
X-T4 are extrem de multe plusuri fata de X-T2, care il recomanda indiscutabil in fotografia de eveniment si de actiune. 1. EVF cu o rezolutie foarte mare 3690k. 2. Ecran cu o rezolutie mult mai mare 1620k. Rafala de 15 cps, stabilizare de imagine in body, si autonomie de 500 cadre. Practic, e superior unui X-T2, care pe mine m-a incantat extrem, mai putin faza cu butonul declansator, care uneori se mai bloca.
Iar la culori, doar Olympus se compara cu Fuji, putin diferit. „Greii”, pierd, aici. Degeaba Sony si Nikon stau mai bine la dynamic range. In realitate, diferentele nu sunt ca pe caiet.
Da, intre Fuji 35mm f/1.4 pe X-T2 si Canon 5D mkIV cu 50mm f/1.2L USM, vezi o diferenta clara de DoF si bokeh. Nu neaparat mai bun, fixele Fuji au bokeh extrem de „cremos”. Doar diferit, specific unui FF.
In mintea mea bolnava, sa am maine 40.000 Euro, investesc in Fujifilm. 2-3 X-T4 body cu 5-6 obiective si 2 body GFX 50S cu 3 obiective. Blitz-uri si echipament de studio, accesorii etc. Si cu toate astea, tragi linie, si iesi mai ieftin decat cu 1D X + 5D mk4 si 5-6L-uri de top. si ai scule usoare, prietenoase, aproape totul cu butoane si rotite fizice, pe body, nu-ti rup mainile, nu-ti rup buzunarul, poti investi diferenta de bani in studio, fie el si o garsoniera sau un apartament cu 2 camere, cu imaginatie, creativitate, si 5-6000 Euro, faci un super studio foto.
Mi-au trecut foarte multe scule foto prin mana, atat pe film, cat si pe digital. Atat DSLR-uri, cat si Mirrorless-uri. Ieftine si scumpe. Bune si proaste (si foarte proaste!). Din punctul meu de vedere, DSLR-ul e trecut. Inca preferat in fotografia de sport, wildlife, pentru ca au teleobiectivele unice si experienta de zeci de ani, in asta. Si inca preferat prin studiourile mici si medii, ca alea mari, au format mediu sau format mare.
Orice fotograf traieste momentul cu pielea de gaina pe el, cand fotografiaza cu 5D mk4, 50mm f/1.2L, 85mm 1.4L IS, 70-200mm f/2.8L IS III (cel mai bun 70-200mm f/2.8 cu stabilizare, de pe piata, de la absolut toti! Nimic nu este mai bun, la nimeni!). Si alte scule de top. Dar, eu nu as merge niciodata in directia asta. Pe Canon sau pe Nikon, as face un pas inapoi. Sony nu cred ca as lua vreodata, strict de gusturi si feeling. Dar in fotografia comerciala, azi, Sony cam face legea. Sunt cei mai completi, as putea spune.