Cel puțin, pentru mine.
Da, sunt genul de persoană ce nu merge în vacanță de 2 ori, în același loc. Ok, am Viena luată de 3 ori, dar context diferit. Berlin, la fel, nu se pune… pentru că acolo e muncă și atât.
Dar când mă duc hai-hui prefer să plec în locuri în care nu am mai fost. Să le abordez ad-hoc.
Acum, în Veneția, m-am întâlnit cu niște amici la fel de ad-hoc. Amicii ăia pentru care se întâmplă să ai o plecare în Dusseldorf, decât nunta. Dar când te întâlnești în „luna de miere”?
Nu-i așa că te pui să faci romantic niște poze în bărcuțele „Veneto”?
Da, lucrul pe care nu credeam că o să îl fac în viața asta: nu îmi place deloc să fac lucruri turistice, tocmai le-am făcut.
Eu am început să călătoresc mult de 5 ani de zile. Încă de acum 7-8 ani am pășit pentru prima dată în Franța și o cititoare de pe blog mi-a zis că am inventat poveștile, că nu se poate să nu pui nicio poză din Paris și, totuși, să fi fost acolo. Ei bine, 8 ani mai târziu fac poze cu miile, dragă Amy. Sper să fii happy acum.
Însă, după 7-8 ani de zile nu mai stau să fac lucruri turistice. Am învățat să nu mai fiu magnet pentru băieții din domeniu. Sunt călător. Sunt luni în care am 3 săptămâni de călătorit, sunt luni în care doar un weekend extins. Să străbat cât se poate de mult Europa, dar să și pot să muncesc. Pe premisa asta merg. Plus că, de multe ori, combinațiile mele sunt mai ieftine în Europa decât mers spre Mamaia.
Revenind, am auzit din gura lor: „hai băi, dar o să mergi cu barca asta o dată în viață”. Ce-s 90 de euro?
Pentru cine nu știe, să te dai în barcă, în maxim 5 persoane, costă 90 de euro de barcă. Mai trebuie să îl suporți și pe Gheorghiță care îți fluieră. Mie mi se pare mult să dai și 30 de euro.
Însă, de asta sunt și prețurile astea pentru că oamenii aruncă în stânga și în dreapta oricât, pentru orice. Nu mă înțelegeți greșit, nu vreau să fiu ipocrit, pentru munca pe care o fac am și eu prețuri mari. Nu înseamnă că nu înțeleg business-ul, dar aleg să mă bucur de lucruri diferit și să caut lucruri care merită. Ca de exemplu, a 2 a zi am luat citypass care includea și bărcile normale, de transport public. M-am întors pe seară, la apus, din Lido și a fost mult mai tare experiența. Și da, am dat 25 de euro pe 24 de ore de acces la tren și efectiv, toată ziua am stat pe insulițe. Mult mai tare mi s-a părut experiența „o dată în viață”. Doar să alegi că… poate mai ajungi. Cine știe?
Bravo! Am înțeles de la niște prieteni că este destul de incomod în barcă. Am fost de 2 ori și „ne-am dat” cu vaporașele „autobuz”. Numai între Murano și Burano am luat taxiul.
Nu știu dacă e depășită asta cu „o dată în viață” pentru că ține de activitate mai nou, nu de loc. În Veneția probabil o să mai merg, dar cu gondola probabil că ajunge să mergi o dată. Așa am pățit și eu cu desert safari, nu știu dacă regret complet că m-am dus, dar never again pentru că e o porcărie, indiferent câți bani costă. Și apropo de costuri, folosește și tu berea ca unitate de măsură – 90 de euro pentru 5 persoane înseamnă 18 euro de persoană, deci 3 beri – ceea ce nu e mult.
În rest, cum călătorește fiecare ține de alegerile personale. Material foto-video nu scoți călătorind ca un turist comod, aia e clar, dar eu personal n-am de gând să umblu ca un student. Hotelul e hotel și restaurantul restaurant, chiar dacă mă costă mai mult. Am fost și eu în Lido, nu mai vreau, aș prefera să stau în Veneția pentru bani mai mulți – sunt mofturi, preferințe, cum vrei să le numești. Prefer mai puține vacanțe, că în viață nu am o listă cu obiective pe care s-o bifez, dar să mă simt bine.
În Italia e mai ieftină berea. Bine, acum depinde foarte mult de locație, dar cred că am luat cu sub 3 euro în Veneția. În Belgia am dat 8 euro pe bucată și… a fost slabă.
Chiar mă gândeam la faza asta cu călătoritul, probabil că dacă nu mă cărau brandurile și vedeam și cum e pe la 5 stele, cred că eram mai tentat de mai mult. Dar când ai și partea asta a lucrurilor de 2-3 ori pe an clar nu te mai motivează. Cel puțin, nu pe mine.
Prefer să știu că iau contact cu un localnic, că mai zici o glumă proastă, că mai aflu câte ceva de la un turist sau poate că văd cum se distrează cei mai mici. Experiențele astea nu le accesezi așa de ușor.
Conținutul îl faci dacă stai o zi întreagă cu aparatul în mână.
Pentru mine nu contează luxul sau opulența, ci să am de toate – poate vreau după amiaza să fac o baie în piscină sau să mănânc seara la restaurantul hotelului, că nu mai am chef să caut altul. Și sunt dispus să dau bani mai mulți pentru o poziție mai bună (centru, aproape de metrou etc.) pentru că ajung mai repede și mai ușor unde am nevoie.
Eu mai nou prefer mai puțin și de calitate (mă refer la umblat și vizitat), prefer să merg într-un loc de 2-3 ori, să văd mai puțin și să mă bucur mai mult de lucrurile mărunte decât să alerg – nu de plimbat vorbesc, că și eu fac ușor 20 de mii de pași pe zi dacă trebuie. Acum turismul a devenit extrem de comercial și realitatea din teren nu e ca pe Instagram.
Bai Cucule, e logic ca n’ai de ce sa te intorci undeva unde te’ai dus doar ca sa marchezi si locul ala pe modelul, „Am fost …” fara a ramane cu ceva de „acolo”, unde te’ai dus lemn Tanase, ca sa ramani cu amintiri despre nimic, eventual cel mult ceva poze/video de la”obiective” de pe Tripadvisor, cat sa o pui de un vlog in balcon! :))