Am fost 3 nopți în Lecce. Ce ai de făcut în orașul din sudul Italiei?

Lecce a fost ultimul punct al călătoriei. Sau mai bine zis, cel mai îndepărtat. Așa credeam eu până am ajuns să ne dăm seama că 3 nopți și 4 zile sunt prea multe pentru a sta în Lecce. Cât să mergi în terase, cât să umbli hai hui?!

Așa că din 4 zile am ales că în ultima mergem spre Gallipoli, iar în ultima zi să ne întoarcem spre Polignano a Mare. Am fi mers din a 2 a zi spre Gallipoli, dar din research-ul făcut la fața locului, n-am găsit autobuz care să plece spre zona aceea. În mod normal cică era, dar cum e o pandemie… n-a fost să fie, așa că am mers ziua următoare, ca să profităm de o zi, dacă tot stăm în tren aproape 3 ore(dus întors).

Dacă zici Lecce zici centru vechi și copii. Mulți. Inclusiv africani. Ăștia erau un pic mai la marginea orașului.

În prima zi am crezut că am luat țeapă cu cazarea. Ne-am orientat atât de prost fără GPS și hărți încât am crezut că avem cazarea la km întregi de obiectivele principale. De fapt, noi n-am făcut decât să evităm tot ce e comercial, turistic, în prima zi.

• Citește și: Procedura companiilor în legătură cu decontarea asigurării de călătorie
• Citește și: 7 zile în Puglia. Am vizitat Monopoli, Brindisi, Lecce, Polignano a Mare și Gallipoli

Abia pe seară am realizat că eram, de fapt, lângă toate obiectivele principale. Am nimerit chiar într-o casă tradițională, super răcoroasă și faină. Am avut self check in, am fi avut și internet dacă proprietarul ar fi plătit internetul, dar așa ne-am raportat la date mobile… în exteriorul casei.

Muzeul Trenurilor

A 2 a zi am petrecut-o la interior din cauza de averse de ploaie. E trist să vezi că italienii au lucrat 100 de ani ca să aibă infrastructura pe care o au. Și transformările și evoluția chiar nu au fost cele mai ușoare, de-a lungul vremii.

Din păcate, foarte multe lucruri erau în italiană și nu am fost chiar prieten cu informația de acolo, dar experiența a fost foarte interesantă.

Chiar glumeam de faptul că italienii au mai multe machete decât avem noi trenuri. Și machete cu detalii impresionante. Jos pălăria pentru cei care au realizat detaliile de acolo. Pentru că e vreme de pandemie, să vă așteptați să vi se ceară certificatul verde la intrare.

Mi s-a părut extrem de ieftină intrarea pentru ceea ce este acolo. Altfel, chiar dacă e obiectiv, în mare, în aer liber, mască, certificat verde și toate cele.

E clar că noi nu vom avea prea curând o infrastructură decentă. Trebuie ani și ani de investiții, măcar să fie revigorată infrastructura actuală.

Muzeul este din 1997 și are un spațiu de peste 5 hectare. Noi am avut un traseu prestabilit, nu mi s-a părut că am mers atât de mult. Am petrecut undeva la 2-3 ore pe acolo.

Facultatea din Lecce

Căutam să mergem spre cimitirul din Salento, arăta foarte bine din poze și nu găseam intrarea. Am intrat pe șustache la Universitatea Salento. Habar n-am dacă este turistică treaba sau doar era liber p-acolo din motive de pandemie și învățat de la distanță.

Cert este că e de poveste ceea ce este acolo. Se renova o parte din ea, dar structura și totul erau wow. Nu mai intrasem până atunci într-o universitate de la ei, dar experiența asta mi-a dat de lucru, așadar, am vizitat și prin Bologna, dar și prin alte locuri.

În cazul în care nu se vizitează puteți să vă rezumați la parcul de lângă. Puteți lua ca reper poarta de mai jos, cumva în dreapta aveți și o parcare ce duce la Universitate.

Centrul vechi

În centrul vechi al orașului găsiți Basilica di Santa Croce și cele 2 piețe importante de la ei. Eu aș zice să nu ratați să intrați în biserica. De piețele amintite sigur o să vă loviți când veți merge pe străduțele din centrul vechi. N-aveți cum să le ratați.

Piața del Duomo

Superbă. Super turistică. O parte era în renovare, în momentul în care am fost noi. (zona din stânga, dar este spectaculoasă)

Basilica di Santa Croce

Mama, ce construcție, ce fel e interiorul. A fost construită în peste 150 de ani, undeva prin 1646. Are arhitectură barocă cu influențe renascentiste. Senzațional!

Amfiteatrul roman

Unii au pus poze pe internet ce par a fi de la coloseumul din Roma. De fapt și de drept, arată ca în poza de mai jos. Lumea se strânge seara acolo, sunt joculețe pentru turiști, nu aveți cum să ratați zona. Tot acolo va fi și centrul de informare turistică, dacă aveți nevoie de mai multe detalii.

Gândiți-vă că este un amfiteatru de pe vremea împăratului Hadrian și-a fost descoperit accidental. Estimările spun că are în jur de 120 metri.

Teatru Apollo

A fost realizat în 16 ani, iar deschiderea a fost în 1926 de către Vincenzo Cappello. În 2017 a fost redeschis după ce a stat 30 de ani abandonat. Așadar, nu doar noi nu avem grijă de obiectivele turistice. Ar trebui să discutăm mai mult de asta, oamenii ăștia își permit să renoveze obiectivele turistice din zonele turistice ale Italiei, nu tocmai un oraș nu foarte frecventat din sudul Italiei.

Priorități.

Poarta Napoli

Noi am dat de ea din întâmplare, dar dacă veți bântui suficient prin Centrul Vechi sigur o să dați de ea. Mi-amintesc cum poliția amenda pe acolo pe un nene cu o motocicletă ce nu respecta decibelii din zonă. Nah, ei și în orașele mici dau amenzi. 🙂

A fost un fel de bifă pentru ea, dacă vreți. Probabil că ar fi fost util să ne povestească cineva mai multe despre istoria ei. E impunătoare pentru sudul Italiei, dar nimic mai mult. O poză și ai plecat d-acolo!

Nu aș aloca mai mult de 2 nopți și 3 zile în Lecce, asta în condițiile în care noi facem lucrurile alert, mai ales dacă vă organizați foarte bine. Noi am pierdut destul de mult timp organizându-ne la fața locului sau chiar hoinărind pe la terase.

De aici puteți să mergeți spre multe locuri. Noi am ales Gallapoli, mai era și Nardo pe listă sau chiar Otranto.