La un moment dat, tot mi-o iau!

Sună ca amenințare, dar clar că în ultimii ani am mers cu avionul mai mult decât cu mașina. Anul ăsta am avut mai mult de 2 zboruri pe lună. Media bate undeva la 3 zboruri, dacă suntem mai catolici decât segmentele în sine.

Ei bine, am același traseu pe care mi-l respect destul de bine. Mers pe jos până la gară, schimbat cu autobuz în Periș și poc aeroport. Am testat de multe ori treaba asta și funcționează. În maxim o oră sunt la aeroport. Nu 2 ore sau mai mult prin București.

Doar că… mai apar și lucruri noi. Sau zile proaste în care nimic nu se leagă.

Se face că aveam zbor la ~11:30. Eu îmi iau marjele simplu, mai ales pe Otopeni. Doar că vedeți voi, când intervin și alte persoane e… discutabil. Calculele mai dau și cu virgulă.

Cumva e simplu, avem alternative okiș, din Ploiești spre Otopeni. Adică probleme ar fi pe timpul nopții, în rest, chiar nu e justificat să mergi cu mașina. Bine, o poți folosi ca backup, doar că… am plecat în Budapesta în sezon. Ce să vezi, am sunat la 3 parcări publice și nimeni nu avea loc, efectiv n-aveam unde parca „pe termen lung”. E și vina mea că încercam să rezerv fix în ziua plecării. Așadar, n-am avut șanse și bine am făcut, într-un final.

Trenul de la 8 îl pierdem. Oricum, mergeam un pic mai devreme, ziceam că testăm un lounge, un Salt ceva. N-a fost chiar la mustață, mai uitasem lucruri acasă, ne întoarcem și dacă tot n-am găsit parcare, mergem cu trenul de 10. Ne ducem și mai relaxați că Wizz anunța că avionul are întârziere de o oră. Am verificat și pe FlightRadar, într-adevăr, la 10 nici nu aterizaseră în Budapesta, dar să mai vină și spre Otopeni. Din experiență știu că durează minim 40 de minute îmbarcarea unui avion full, dacă e totul OK așa că aleg cu încredere să mergem spre aeroport.

Trenul de 10 e TFC, acolo știu că mereu sunt probleme și că întârzie. Îl iau frecvent spre București, am mers pe vârfuri oricum. Mai mult, nu e sincronizat nici cu STB-ul pentru că… de ce?! CFR-ul vine cu 3-4 minute înainte și te urci direct în autobuz. Ah, și ai aer condiționat funcțional pe CFR. Detalii…

Cobor ca de fiecare dată în aceeași stație: STB schimbă stația. Mă așteptam să fie schimbată, dar iată, nu se pune niciun anunț, nu se pune semn nou, nimic. Întrebi la magazin, întrebi în stânga, în dreapta pentru 10 minute, unde e noua stație: ei bine… autobuzul trece pe lângă noi, fix când eram cu spatele, aproape de vechea stație. Blesteme, înjurături, toate cele.

Nu am fost chiar atât de proști, însă, relaxarea veniseră în momentul în care un STB era în stație. Doar că au făcut o mișcare inteligentă: un autobuz merge în sat și pleacă, iar unul stă și pleacă în jumătate de oră.

Porțile se închideau la 11:15 și noi tot la și 15 abia plecam din Periș. Nu vă mai zic că am încercat româneasca cu autostopul în alea 15 minute cât am așteptat să plece. Nimeni spre București, toți local. Evident.

Mai verific o dată pe aplicație, avionul abia era în zbor spre Otopeni, din Budapesta. Între timp, omul nostru de pe autobuz parcă voia să nu ne urcăm în avion. Pe Maps arăta o întârziere de 5 minute efectiv din cauza lui că pe drum n-au fost incidente sau aglomerație. Orice secundă conta în mintea noastră, iar de la Filan spre Otopeni nu stau să mai iau 100 pentru o stație și merg 800 de metri pe jos. Mai mult, fix atunci asfaltau porțiunea aceea de drum și dăi și ocolește pe la mama naibii.

Ajungem, într-un final, în aeroport la 12. Coadă de 30-40 de minute la securitate. Am făcut româneasca pe care am mai aplicat-o și prin Turcia, dar și prin alte părți: „sorry, plane, miss the plane”. Știam de dinainte că dacă nu treci până la ora inițială nu mai merge boarding pass-ul, dar în rest, nu știam procedura.

E prima dată când pățesc asta, așa că nu știu dacă procedura e identică peste tot. Ideea este că, dacă te anunță compania că zborul are întârziere tu trebuie să te duci la ora trecută inițial. Pot fi 2 ore, pot fi 20, aparent, tu trebuie să fii acolo, blocat în aeroport.

Ei bine, noi ajungem la securitate și dăm de un inapt pe care l-am „scos din zona de confort”. De-a sta plantă și de a suna să întrebe: „știi ceva de zborul ăsta, are întârziere”?

Asta în condițiile în care, evident, aveam și FlightRadar, aveam și notificare în aplicație că avionul are întârziere. Data estimată de plecare era 12:54, iar calculele mele cu cele 40 de minute de îmbarcare dădeau cu minus.

Cu un sprint serios ajungem fix când începea procesul de îmbarcare. Într-un final, am decolat pe la 13:20, nu 12:54, așa cum estimau ei și aplicațiile.

Dar da, a fost o zi de Asia Express. Unele dintre cele mai intense transferuri. Mai ceva ca escala aia de 40 de minute.

E a 4 a oară când scap cu basma curată și reușesc să prind avionul. Am avut o altă experiență pe Otopeni, când pur și simplu a fost „pana prostului” am întrat în magazin să iau apă și am pierdut autobuz, am mai avut o experiență în Turcia, cu haosul din pandemie și toate filtrele posibile și imposibile, iar o dată în Grecia n-am știut că mai sunt niște porți de securitate (pe vremea non Schengen) și efectiv se închideau porțile în fața noastră pentru că am stat prea mult într-o cârciumă din aeroport.

Toate s-au terminat cu bine, de fiecare dată. Rămâne de văzut dacă a 5 a oară o să fie cu noroc.

Partea bună era că Budapesta e aproape. În ultimă instanță, pierdeam doar avionul și o dădeam spre Budapesta cu mașina. După 10 ore de condus rupeam patul.