V-am mai povestit despre NAS-ul meu. Am un server de stocare de pe la începutul pandemiei și încă este cea mai interesantă achiziție a mea. Îmi place, chiar dacă în ultima vreme trage și de greu. Ba că e pus la muncă, ba că ar fi bună o conexiune mai bună.
Pentru video la nivel mare, cu bitrate ridicat, nu prea ne putem juca împreună. Ușor, ușor, cere 10 Gbps.
Însă, mai este până atunci.
În ultima vreme am văzut că e aproape de nefolosit. Da, am un feed generos cu care îmi monitorizez sursele și informațiile de pe blog, dar nu am mai adăugat de ceva timp, așa că nu acolo era problema.
Au mai fost și câteva actualizări ce au făcut bine sau mai puțin bine, dar… cea mai simplă rezolvare a fost cea în care am adus hardurile la 40 de grade.
E vară, e cald, nu am o ventilație activă și am început să merg pas cu pas, să înțeleg de ce naibii răspunde atât de greu.
Ăsta era motivul: căldura. Serverul este pus într-un soi de dulap, dar pe timp de vară nu se înțelege cu căldura și alergăm împreună în sensuri diferite.
De data asta căldura a bătut performanța.
40 de grade cred că e o temperatură mai mult decât optimă. E abia călduț.
De ce crezi că într-un data center se consumă mai multă energie electrică cu climatizarea decât cu serverele?
Mă scuzați, aveam și ventilatoarele pe silent. Am dat pe FULL load acum, măcar pe timp de vară să fie mai multă agitație.