După ce am vizitat în viteză, Split, am vrut să dăm și check in în Krka National Parc. Din marele nostru grup, doar cei 3 bicicliști s-au simțit bine acolo. Noi am fi stat ore în șir acolo, chiar dacă am prins o vreme caniculară și simțeai că te sufoci pe acolo câteodată.
Dar pe la umbră era tare fain. E drept, am prins și super aglomerație, te lăsau să intri 10 000 de oameni, iar pe traseu erau ~9000.
Pe toată suprafața avem zone în care aveai cascade mai mici, mai mari. Zonele spectaculoase au fost aproape de final, la cascada mare. Apa era perfectă pentru baie.
Pe acolo băleam la unii care se dădeau cu drona pentru un film. Au tras la peste 1000 de FPS-uri și se jucau cu filmarea.
Prețul pentru un bilet este în jur de 30 de euro, se plătește doar în kuna, moneda locală sau cu cardul. Ah, după 16:00 prețul este mai mic, cred că aproape de jumătate.
În banii ăștia ai inclus transportul până în apropierea cascadelor. Dacă vrei să vezi și alte zone se mai adaugă ceva. Nu mai țin minte exact, dar o să vă informeze cum ajungeți jos.
În plus, dacă ești cu drumețiile s-ar putea să îți placă să faci zona la pas. Ai un km de mers, dar noi am ales să fim odihniți ca să putem străbate pe acolo. Dacă era după mine, stăteam o zi acolo, fără doar și poate.
Dragut din partea voastra ca ati adunat toate PET-urile de prin ape. Sa iasa filmarea mai bio/eco. ?
Mai drăguț e că am uitat câteva chestii să tai la montaj. Unele cadre sunt un pic strâmbe pentru că nu se echilibrează bine gimbalul cu lavaliera…
Multi vede, putini cunoaste… ?…mai Gheorghe, mai!
Într-adevăr, dar sunt amintirile mele, până la urmă. Și așa mă ceartă lumea că nu iau multe suveniruri. Eh, eu iau contul de Youtube și arăt x loc și y loc. De oriunde, nu numai de pe frigiderul de acasă. 🙂
Îți dai seama că de fiecare dată o să zic: „uite ce strâmb era cadrul ăla?!”
Acum serios vorbind, in definitiv sunt amintirile tale, sper ca n-ai nici un complex fata de cei care-ti reproseaza cite-n luna si-n stele. Da-i in ma-sa pe toti.
Si nu mai corecta absolut nimic, trebuie sa existe o tusa de originalitate in orice creatie. Perfectiunea e pentru d-zeu si prosti.
Uite, intr-una dintre melodiile geniale ale lui Pink Floyd, Whish You Were Here ii zice, undeva pe la minutul 1 sau 2, se aude o tuse insotita de o flegma.
Era Gilmour care, fumator fiind, nu s-a mai putut abtine si a belit inregistrarea cu pricina.
La ascultare, Waters, zbirul trupei, a fost mai mult decit incintat de rezultat si a decis: asa va aparea pe album!
Se zice ca Gilmour, incepind de a 2-a zi, s-a lasat de fumat.
Concluzia: mai binele este cel mai mare dusman al binelui.
Invata din greseli dar nu incerca sa atingi absolutul, vesnic se va gasi cite-un ‘estet’ care sa strimbe din nas.
Dacă nu aș fi critic cu ceea ce fac nu aș evolua. Nu tânjesc la perfecțiune, dar cu joaca asta dezvolt și alte idei pentru proiectele celelalte.