La începutul lunii ne consultam despre criza din imobiliare ce urmează să vină sau chiar aveam titluri lacrimogene pentru cei care sunt la gri pe zona de servicii.
Știrea de astăzi ne spune că nici Italia nu o duce prea bine și că lucrurile spun că a venit recesiunea pe la ei. Cel puțin, așa ne spune independent. Sigur, de ceva timp n-o duc foarte bine, nu doar de astăzi.
Mai punem în context faptul că cel mai mare cotizant al UE pleacă, iar economia începe să fie nesigură. Unele firme își mută sediu în UE, altele fac propagandă și așa mai departe.
Partea cea mai grea va fi la noi. Suntem în an electoral, e deja haos cu băncile, prețuri mari la energie, curs euro în pom și la cum i-am văzut pe băieții ăștia în primii 2 ani de zile vor minți cu zâmbetul pe buze că economia duduie. Culmea, tot același băiat e în zonă și zicea asta chiar și prin 2007.
Problema este că mai avem aproape 2 ani de zile cu băieții ăștia și vor trage cât se poate de mult ca să dea bine în cifre la televizor. Potopul după…
Măcar să nu vă prindă criza cu rate… pe 30 de ani. 🙂
Da, la vremuri de criza distractie maxima cu guvernul de bosketari. N-au fost astia in stare sa guverneze ca oamenii nici in perioadele de crestere, daramite pe criza.
Daca-si imagineaza ca aruncatul cu bani de imprumut in populime o s-o amnezieze, ei bine vom vedea la alegeri.
Până la alegeri vom avea lapte și miere. 🙂
Articolul nu era despre guvernul italian? Ce-am scris mai sus se refera strict la guvernul Giuseppe Conte.
Cum as putea scrie ceva de rau despre cabinetul Docila, cel mai competent guvern pe care l-a avut natia asta ever?
Plin de premiati Nobel care au refuzat invitatia de a ocupa fotolii ministeriale prin Danemarca, Norvegia sau Germania…fereasca sfintul !
Stai linistit, ca nu-i asa bine nici prin Be. Aici e o mare criza cu imigrantii, dar nu se mediatizeaza. Cred ca e mai nasoala ca recesiunea Italiei. Violenta s-a inzecit de vreo 3 ani. De la violuri, crime la tot ce vrei tu. 99% imigranti fara acte, o parte care cer azil, o parte care sunt in tranzit spre Anglia si prapadesc tot in cale. No joke!!!
Ce nu se da in presa, apare pe grupuri fb unde sunt taguite pagini ale politiei, primariei, oameni cu influenta.. ai asa mai baga si ei cate-o stire scurta, sa nu fie nimic. In rest, musamalizare totala :)).
Ce recesiune, un fleac!!!
Păi cred că undeva s-a pus un stop, mă gândesc că a fost o înțelegere pe undeva să nu se mai dea știri cu imigranți. A fost bula aia prin 2016 când vorbea toată lumea, iar acum… 0, nimic.
Dar să se ducă în Anglia, de ce nu?! 🙂
Expresia care continuă să mă enerveze este aceea a dependenței.
Exemplu: „Dacă Germania intră în recesiune, România va intra și ea curând.”
Cred că ați citit pe la alte articole ceva asemănător, poate chiar și cu Italia. Ce mă enervează este dependența. Da, este ‘tecnicălii’ corect afirmația acum, fapta în sine că tot nu ne descurcăm și ne lălăim în continuare, fără să nu mai depindem de alții e ceea ce mă enervează; pe lângă subiectele cu băncile și dl Manole.
Păi România are o economie internă care să nu fie dependentă de ce se întâmplă în regiune? 🙂
De pe pagina economica rfi.ro
Suntem, în acest moment, în criză? În aparență, nu, pentru că, de exemplu, bugetul pe anul acesta este construit pe o creștere economică de 5,5%. Și atunci, folosirea rezervei financiare este de neimaginat. Au boicotat băncile statul din cauza ordonanței care suprataxează activele bancare? Nu este sigur.
Ar fi interesant ca băncile să se fi gândit să dea o lecție economică guvernului. Dar, mai probabil este că băncile și guvernul văd diferit evoluția viitoare a economiei românești. Și ca atare, își impun niveluri diferite de dobândă care poate fi plătită sau respectiv încasată.
De asemenea, este posibil ca reținerea băncilor să vină din faptul că achiziția de titluri de stat pe care o fac duce la o taxă mai mare pe care o au de plată. Suntem, așadar, într-o aberație, statul își suprataxează creditorii chiar într-un moment în care are mai multă nevoie de ei. Această situație ne poate da o explicație mai plauzibilă pentru ruptura de moment dintre stat și bănci.
Acum e clar luptă politică, d-aia zboară ANAF în control. Oricum ar fi, noi am plătit prin cursul euro asta. Și-o să vedem lunile următoare când se vor face importuri în euro.
Măcar de s-ar stabiliza pe la 4.7-4.75.
INVIDIA – DAN PURIC
Într-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam însa o biblioteca. Ne-am uitat în ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai târziu, vecinul si-a deschis un butic si a început sa umble îmbracat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi. Nu-i nimic – ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a aparut deodata într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon.
Mai târziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi îl schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel.
Si-a luat si un 4×4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zâmbim împacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tânara. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan.
Vecinul si-a îmbracat soata cu o garderoba întreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am îmbracat spiritul citind din Eclesiast.
În fine, vecinul s-a mutat într-o vila la sosea cu gard mare, bodygarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III.
A urmat o a doua vila – la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
O a treia – la mare: am recurs la Învierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapânit emotia cu o portie de Caragiale.
L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul îsi lua case, masini, iahturi, femei.
Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev.
Lupta era strânsa, dar echilibrata.
În sfârsit, într-o zi l-au aratat cu catuse la mâini, umflat de DNA.
Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamâni, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scîrbiti, ne-am uitat în biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie.
Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia…
Popor român, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tâmpitii?
Dan Puric
Cine-i Dan Puric?
Evident, un oligofen defetist.
Finalul e cam abrupt, pana la „Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev.”, a fost in regula, se vedea ca e scris in alte vremuri, apoi adaptarea de final a fost clar preplatita! 😉
Dsca-mi amintesc bine, n-a fost dovedit ca fiind informator al Secu’?
Serios? Si asta afli si tu abia acum? :)))
E bine sa ai bani acum… Pe timp de Criza gasesti ce sa cumperi la preturi de pomana!
Da, dar dacă se devalorizează banii… ce mai faci cu ei?!