Uneori mi s-a zis că sunt zgârcit, alteori cumpătat, eu zic că știu cât muncesc pentru ceea ce fac și îi consum responsabil. În plus, va veni vremea în care voi trage un pic frâna. N-o să meargă să alergi la nesfârșit.
Recent, urmăream comportamentul unor oameni, mai exact că dădea foarte simplu 35-40 de lei pe o apă un pachet de țigări și o brichetă, dar problema cea mai mare a fost la apă că ea costa 4.5 lei. Celelalte, fiind vicii, nu le-a observat nimeni. Sau dependențe.
Tot în același registru problema era, de fapt, un cost de transport prea mare într-o anumită situație. Da, știu că nu înțeleg viciile, eu în afară de tehnologie nu prea am dependențe și mă bucur că am ajuns să am și un venit din asta ca să justifice „viciul„. A ajuns job.
O altă ciudățenie raportată la ceea ce fac eu versus alții: OK, îmi permit să îmi iau multe lucruri cash, fără rate, dar analizez bine dacă chiar îmi trebuie. O discuție cu un cunoscut: păi fac câte 2000-3000 de lei din muncă, dar uite că mi-am luat laptop, telefon nou în rate să stau pe Netflix și pe TikTok. Rate 400 de lei fără dobândă pe 2 ani de zile.
Eu: păi da, dacă ai un venit constant îți permiți.
El: ah, nu ăia 2000 de lei îi fac când am chef să muncesc.
E un sondaj online privind oamenii și comportamentul lor. Mi-a atras atenția fraza asta:
- 61,88% dintre românii cu venituri sub 2.500 lei/lună își urmăresc bugetul de venituri şi cheltuieli, cifră sub media de 66,43% la nivel de populație. La polul opus, 72,55% dintre persoanele cu venituri mari (de peste 10.000 lei pe lună) sunt cei mai atenți la costuri.
De când cu aplicația bancară și cu tot mai mic rulajul de cash efectiv îmi arunc un ochi pe mai toate tranzacțiile. Da, am ratat multe comisioane aiurea puse de bănci, BT avea un fel de raportare lunară pe care lua banii, să nu mai zic de comisioanele de transfer, dar încerc să fiu atent pe ce dau banii și unde se duc aiurea. De altfel, dacă știu că pot economisi 2 euro din 2 click-uri pe un bilet de avion o fac.
Da, multi confunda cumpatarea cu zgarcenia.
Si lumea se mira si nu intelege de ce un „bogatan” nu da tips, nu isi cumpara ultimul model de telefon sau masina, nu se duce in excursii extravagante sau prefera sa mearga 10 minute pe jos in loc de masina sau taxi.
Cine nu munceste din greu nu cunoaste valoarea banului si e tentat sa il risipeasca repede. Exista o gramada de cazuri cu persoane care s-au falimentat singuri prin cheltuieli extravagante dupa ce au mostenit sau castigat sume mari.
Eu prefer sa cantaresc raportul calitate/pret/utilitate si nu pretul in sine.
Sau prefer sa imi iau o sticla de apa de acasa sau sa cumpar dintr-un magazin mic/minimarket decat sa cumpar la pret cel putin dublu din parc. Evit sa cumpar din parcuri pentru ca au preturi mari, calitate proasta, depozitate/manevrate in conditii improprii in caldura/frig/praf, fara manusi si igiena lasa de dorit.
Sigur ca nu ma afecteaza cu nimic 5-10 lei in plus sau in minus, dar e o chestie mai mult de obisnuita, dar la unele lucruri de mare valoare obisnuinta face diferenta.
Ce spui tu probabil e mema cu Zuck în tricou și șlapi, sub deviza: uite ce modești sunt ăia bogați. Te asigur eu că bogătanii, cum îi numești tu, se duc în excursii extravagante, diferența fiind că plătesc pentru exclusivitate, adică nu vor să se vadă de la o poștă că plătesc mult pentru vacanțe. Când o să mergi cu ei în vacanțe (adică în aceleași locații) ai să vezi că nici nu clipesc la câte un taxi de 100 de euro, e poveste aia cu mersul pe jos sau transportul în comun. Văd că lumea nu citește altceva decât mașina sau telefonul, dar e destul să te uiți la ceas, cămașă sau pantofi. Poate tu ești impresionat că x n-are ultimul aifon, dar are un ceas de 10 mii de lei la mână – și e din cutia cu alea ieftine, că pe alea scumpe le poartă la ocazie. Sau poate tu mergi în weekend cu copiii în parc, el merge la o tură cu helicopterul, dar dacă nu s-a lăudat pe rețelele sociale ai zis că e cumpătat.
Depinde. Am avut ocazia să merg cu oameni cu cifră de afaceri de milioane de euro. Nu ai fi zis că se diferențiază, ci doar că avea haine de la alte branduri decât noi restul. Nimic altceva diferit.
Depinde, sunt cazuri si cazuri.
Sunt bogati modesti, bogati zgarciti, bogati risipitori, etc
Eu ma refeream la cei modesti care sunt catalogati ca zgarciti pentru ca nu arunca cu banii in dreapta si in stanga doar pentru ca sunt bogati.
Si lumea nu ii intelege pentru ca se gandeste ca au de unde si se mira ca se „zgarceste” la 10 lei cand ei au milioane de Euro.
Poate unii au fost saraci la inceput si s-au obisnuit sa dramuiasca fiecare banut si nu ii mai scoti din pepeni nici cu tancu, ca doar asa s-au imbogatit (nu intra in discutie milionarii de carton de la noi).
Poate unii nu vor sa iasa in evidenta.
Poate unii chiar sunt zgarciti :))
Poate … orice e posibil!
Contează contextul îi care oamenii sunt zgârciți sau modești. Banii până la urmă trebuie să-ți crească calitatea vieții, iar modestia nu înseamnă doar că trăiești frugal. Orice om normal la cap hotărăște dacă ceva merită sau nu, și fiecare avem priorități diferite, nu toți vrem sau avem nevoie de mașini scumpe, de exemplu. Așa că poate ei n-au nevoie de obiecte, dar cu apropiații n-ar trebui să fie zgârciți. Dacă tu n-ai nevoie poți da altora care au, dar dacă te uiți la ăia foarte bogați, ăia strâng tot timpul din alte părți, nu dau ei.
Când câștigi puțini bani poți să drămuiești până nu mai poți, că tot n-ai să ai mulți bani. Gestiunea banilor e importantă, dar te educă, nu te îmbogățește. Doar că unii se zgârcesc la a plăti chestii când fac afaceri, de acolo vin banii. Nu știu ce e aia milionar de carton, dar la noi sunt foarte importante etichetele și percepția, de-aia spun toți că un amărât de telefon e „statut” și tot de aia trebuie să se facă săraci sau bogați unii pe alții. Eu n-am cum să schimb nimic, singurul lucru pe care aleg să-l fac e să par ori bogat, ori sărac, așa ca să derutez lumea – bogat nu unt, doar că am anumite priorități în viață.
Milionar de carton sau de apartament este o specie de milionar care traieste doar in Romania si face bani doar din contracte cu statul.
Practic nu face decat sa invarta niste hartii cu ajutorul unor pile si relatii, o capusa in sistemul de stat.
In momentul cand isi pierde relatiile si intra in contact cu piata reala devine falimentar.
Imbatranesti Cucule si chelia confirma! :)) Eu la treaba aia ii zic chibzuiala.
Mi-e frică să scap și de ea, apoi nu mai par inteligent.
Chiar așa e. Mi se are normal.
Eu notez absolut fiecare cheltuială, chiar și 2-3 lei, de câțiva ani încoace. Pe mine asta mă ajută să văd în ansablu câți bani am spart pe o categorie (gen mâncare sau ieșiri în oraș), dar și să planific cheltuieli mari viitoare. Când câștigi cât cheltui, o gestiune de genul te poate ajuta să economisești prin stabilirea de compromisuri – de exemplu, în luna x nu mai mănânci în oraș sau nu mai cumperi y. Așa mi-am cumpărat o bicicletă care costa un salariu jumătate în 2013. Chestia e că dacă n-ai ce compromisuri să mai faci, degeaba te mai dai peste cap cu chibzuieli și alte calcule.
La noi e percepția asta că totul e liniar și obiectele personale trebuie să fie procent din câștig, ceea ce e aiurea, că avem venituri mult prea mici ca să gândești așa. Ar fi culmea ca majoritatea tinerilor sub 25 de ani să stea să drămuiască banii ca ăia de 45 de ani, mai ales că nici nu au același stil de viață. La 45 de ani te-ai săturat de anumite prostii, așa că nu le mai cumperi.
In general cei cu bani stiu sa tina banul cu ei , nu isi cumpara masini de fite , nu au telefoane scumpe , nu au case scumpe
Cunosc pe cineva care detine cel putin 10 apartamente in blocuri noi situate in zone centrale , 3 case imense si o multime de terenuri si acea persoana umbla cu o masina foarte normala , sta intr-o casa normala si urmareseste foarte des promotiile din magazine si stie sa negocieze foarte bine cu unii dezvoltatori imobiliari
Dragilor, ascultați aici la „o bătrână cu brâul de lână”. Apoi, mi-am făcut într-un excel o situație cu venituri și cheltuieli pe „căprării”. Adică am împărțit cheltuielile în tabele (utilități, consumabile pentru casă, grădină…, relaxare&hobby, alimente-unde am băgat și mesele în oraș, vicii, impozite, asigurări, pet-uri că am și 2 animale de casă, taxe etc.) Am pus și cheltuieli estimate, iar la început de lună pun estimatul funcție de situație și nevoi. Apoi adun estimatul cheltuielilor și-l scad din estimatul veniturilor și văd cu cât rămân.
Pentru neprevăzute există conturile de economii de ING, care sunt 2: mașina neagră (deh, după o vârstă trebuie să te pregătești :))) ) și mărunțiș unde se adună din round-up cam 100-200lei/lună.
Când intră pensiile mut în „mărunțiș” suma care mi-ar rămâne necheltuită în estimări. Și trebuie să ne descurcăm.
Ținând o contabilitate cât de cât pe tipuri de cheltuieli, îți dai seama ce este important, ce nu, cât cheltui pentru fiecare și cum poți îmbunătăți împărțirea bugetului familiei.
In loc de conturile de economii de la ING puteți să aruncați și un ochi spre titlurile de stat. E mai greu cu ridicatul lor de urgență, adică trebuie să așteptați o lună, dar dobânda e de aproape 8 la sută.
Alea sunt altă gâscă în altă traistă. Cel mai ok este să le cumperi de la trezorerie. Eu am luat prin poșta că aveam la 2 pași un oficiu poștal, dar recuperarea lor este anevoioasă. Aici șunt multe de spus. Ultima dobândă a fost 8,25% pe an pentru contractul de 1 an și parcă 8,5% pe 3 ani.
În conturile de economii țin banii care se cheltuie după perioade mai scurte. Sunt planificați: reparații casă, asigurări, revizii mașină, chestii de felul ăsta. Apoi în „mașina neagră”sunt banii de urgență supremă pe care copiii îi pot transfera în contul lor rapid…Eheeee, după o vârstă te gândești la toate.
Economiile pe termen lung sunt altceva.
Bun, bun. Eu am vărsat câțiva la stat. Nu am stat sa recuperez încă. Vedem de la anul.
La titluri de stat parca era dobanda pe un an. M-am gandit sa iau, dar cineva m-a sfatuit ca daca euro se face 5.2, se anuleaza toata dobanda.
Am pus eu luna asta pe un an. Parcă era 7,8 și in jur de 8 și ceva pentru 3 ani. Fluctuează de la o lună la alta.
7.75 pe 1 an si 7.9 pe 2 ani (perioada in premiera)
În august a fost 8,25 pe 1 an. Am cumpărat eu.
Au actualizat iar cu cam aceleași dobânzi.
Sarac sau bogat, trebuie sa te descurci. Am cunoscut saraci care vroiau sa epateze incercand sa fie in concurenta cu ceilalti care isi puteau permite (achizitii facute prin imprumuturi si datorii cat cuprinde) si bogati care se limitau la strictul necesar dictat de modestie, educatie si chibzuinta. Cred ca linia de mijloc a comportamentului este cea potrivita si nimeni nu trebuie sa se justifice pentru asta. Cheltuielile neasteptate/nedorite ar trebui sa fie criteriul principal care sta la baza calculului financiar al fiecarui muritor. E o vorba din batrani care spune „socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”. Orice fel de cheltuieli depind de castigurile directe pe care le avem. Daca reusim sa punem deoparte ceva, asta e un bonus care poate fi folosit in caz de „avarie”. Restul, sunt doar pure speculatii si calcule mai mult sau mai putin valabile in unica viata pe care inca o mai avem. Unii dintre noi, mancam ca sa traim. Altii, traiesc ca sa manance. Si astea pot fi optiuni…