De-a lungul timpului am mai discutat despre dependenta pe blog. Cel mai recent a fost articolul referitor la dependenta de telefon. Ma amuzau si graficele cu dependenta de internet de acum câțiva ani de aici.
Chiar si la digi am vazut o astfel de stire prin care se plangeau angajatorii ca majoritatea angajatilor, in special cei de pe IT sunt dependenti de telefon si cel mai probabil si de internet.
Dar sa zicem ca cea din urma este o necesitate, o forma de a-si desfasura activitatea.
Eu as ambala frumos si as spune ca suntem dependenți de tehnologie.
Si nu sa ne mai revenim. Deloc!
Pe buna dreptate un coleg se întreba dacă ar veni o criza prin care tot ce înseamnă tehnologie ar dispărea sau… mai simplu se oprește curentul ca în Carei și rezolva tot.
O alta problema este dependenta de bani. Si nu ma refer la cei care nu au de niciunele si care se chinuiesc sa traiască de pe o zi pe alta, ci la cei care au facut bani si vor sa fac tot mai multi si mai multi, iar toată viata lor se rezuma la bani. Sunt lucruri mai bune de făcut decât sa alergam după niște hârtii…
Cat adevăr. Fuga asta după bani insă nu se va incheia niciodata. In schimb va lua amploare.
Cu cat avem mai putini cu atat tipam dupa bani, cu cat avem mai multi, cu atat vrem si mai multa putere.
Cea mai mare dependenţă dintre toate dependenţele şi care include deci şi dependenţa de tehnologie, este chiar dependenţa de dependinţe. Lipsa dependenţei de dependinţe, indiferent de dependinţe, provoacă grave tulburări de comportament, putându-se ajunge şi la stări de sevraj dependicistice… Diversele stări de senzaţie au fost încercate de fiecare atunci cînd din anumite motive (inexplicabile) smartofonu era nefuncţional, laptocu nu mai avea baterie, tembelizoru nu mai primea semnal din cablu, sau chiar curentu electric dispărea cu totu.
Naşpa şi cu dependinţele aiestea. De fapt cu toată technologia de vârf !
Asteptam centrele de deztehnologizare.
De vreme ce adicţiile au devenit pe zi ce trece tot mai numeroase şi din ce în ce mai năucitoare, am fi îndreptăţiţi să nu ne mirăm că râvnita libertate a individului capătă, în cele din urmă, un sens… paradoxal şi, pe alocuri, ridicol. Să ne amintim, de exemplu, că de la venirea noastră pe lume suntem îndopaţi – la propriu şi la figurat – cu potlogării de toate felurile (de la mâncăruri măsluite, prin interese pecuniare, până la informaţii contrafăcute), astfel încât întregul sistem de valori al lumii „civilizate” ajunge să fie nu doar dat peste cap, ci redus la un singur scop. Care este acela, o ştim prea bine cu toţii.
Da, ar fi nasol. E mai greu pana te obisnuiesti fara net, fara tv, fara-fara.
Nu zice nimeni sa stai fara. Sunt surse bune de informare. Totul este sa ai o limita, sa nu treci in partea cealalta… a dependentei.
Dependența de tehnologie nu există. De ce poți face cu tehnologia, e posibil, iar aici mă refer la ludopatie.
Dependența de bani iar nu există, ei doar permit acoperirea dependențelor, asigură îndeplinirea capriciilor și acoperă necesitățile. A-ți dori să fii mai bogat, cel mai bogat, să alergi după alți bani chiar dacă ai trecut de pasul în care n-ai avea pe ce să-ți cheltui averea făcându-ți toate mofturile, n-are a face cu dependența. În cel mai rău caz ești avid.
Sunt de părere că cei care fac averi colosale o fac pentru că asta au învățat să facă, le place, sau doar asta știu să facă. Nu cred că pe Zuckerberg îl ține în birou dorința de a deveni mai bogat decât Slim, cu nici Jobs nu cred că a lucrat pentru bani, sau cel puțin a mai făcut-o după ce a știut că mai are câteva luni de trăit.
Ii cer scuze domnului Cristian ca postez dupa el, dar in modestia mea am indraznit mincios, depravat si inconstient cum sunt, sa iti raspund cum am putut si eu la mine pe blog.