Scriam, la început de an, că mi-am băgat nasul în cursurile despre colorizare. De fapt, am luat-o de la bază, pas cu pas, ca să învăț întâi teoria culorilor, apoi să intru și în programe, apoi să mă joc până încep să creez eu.
Din punctul meu de vedere, pe chestii de detalii, am evoluat destul de mult anul trecut cu ajutorul tutorialelor și cursurilor. De aceea lucrurile de aici le văd diferit.
Nu am scris atunci despre ce cursuri discutam pentru că erau împachetate haios, din punctul meu de vedere. Am urmărit o oră „gratuită” de chestii de bază la un curs de pe colorgradingcentral care nu spuneau mare lucru. Practic, se foloseau de material ca să fie un cârlig pentru a te prinde pentru cursul mare, curs care costa ~3000 de euro, dar de fapt ei erau buni și pentru că te-ai uitat la filmuleț costa 700-800 de euro.
Parcă erau chestiile pe care le zicea live băiatul cu Kirby-ul. M-am amuzat, mi-am luat informația de care am avut nevoie și-am plecat. M-au mai secat 2-3 zile cu mailuri și un roboțel pe Facebook până s-a plictisit. N-a avut cui să facă upselling.
Eh, strategia asta e aplicată de când lumea. Sau… mai bine zis de când internetul. Să ne amintim de băieții cu amazon, de băieții cu visele pe travel(aka You Should Be There) și toți cei care-ți zic povești de bine. Mai nou se rostogolește o treabă cu Dascălu de câteva săptămâni încoace, marele om care a refuzat Google.
Din punctul meu de vedere, cursurile sunt bune. La fel și workshop-urile. E o chestie cu 2 tăișuri, te pot face să fii mai motivat sau demoraliza că… sunt alții mai buni decât tine. Și diferențierea se face simplu: la ultimul workshop discutam cu unul dintre băieți și expresia lui a fost: „săptămâna asta mi s-a schimbat total perspectiva despre fotografie. Se bate cap în cap cu tot ce-am învățat de la cursurile precedente.” De aici ajungem la o concluzie veche, de la un articol de acum ceva ani.
Ideea e că sunt multe, foarte multe informații proaste, în toate domeniile, vândute ca lucruri premium. Eu unul îi consider vinovați pe cei care cumpără așa ceva și nu sunt în stare să filtreze ceea ce cumpără. Asta pentru că nu își știu nivelul și, de cele mai multe ori, oamenii vor să sară etape, vor să cumpere timp și experiență, cu bani. Cam greu. Foarte!
Cursurile sunt în topul recomandărilor la secțiunea „cum să faci bani”, cică dacă ești bun la ceva, teach! Și e normal ca atunci să-ți scoată toți ochii cu cursurile, pentru că sunt extrem de multe. Îmi închipui ce e pe site-uri ca skillshare, probabil în toate domeniile, de la oameni care se filmează cu webcam-ul în dormitor, la alții care îți pun și acolo cursurile mai vechi.
În general cursurile merită când e ceva foarte la obiect, de multe ori plătit de angajator sau ca o investiție pentru un câștig imediat – așa cum ai tu nevoie. Cursurile de fotografie pentru începători mi se par complet inutile, de exemplu. Atât de inutile încât mi se pare că oamenii sunt jecmăniți, dar e unul dintre puținele moduri în care fotografii ăia pot face niște bani.
Cât despre timp, poți să-l cumperi și tocmai asta e ideea, dar trebuie să știi ce vrei și ăla care ține cursul să-ți arate cum să rezolvi problema.
Sunt şi foarte multe tutoriale gratuite. La un momentdat am folosit şi eu un tutorial gratuit de pe YouTube pentru a face o chestie de pe urma căreia câştig şi acum. E vorba de Photoshop şi Illustrator şi siluete black&white în format vectorial. Omul acela m-a învățat practic să pescuiesc.
Ştii cum e? Oricine cu acces la internet şi o cameră poate creea un curs. E un fel de loterie. ?