Copilul prost din mine s-a remarcat acum ceva timp. Am zburat un pic cu avionul și am simțit pe cel de lângă mine că îi este frică de zbor. Evident, suntem amici, n-am sărit pragul la necunoscuți. Dar am râs cu lacrimi de necazul lui. Toți!
Eu nu am nici cea mai mică problemă, nici nu mai știu câte zboruri am la activ, dar cred că am ajuns undeva la 100, dacă le calculez dus întors, și pur și simplu mă urc ca în IRTA.
- Citește și: Primul zbor cu avionul
Mă pun frumușel în scaun, pun centura, adorm. Dacă am șansa să beau o cafea înainte am grijă să îmi stresez partenerii de zbor, dar dacă merg pe low cost n-o să rezerv eu loc lângă cel cu care zbor că… oricum eu, în majoritatea timpului, dorm. Dorm și mă trezesc la mii de kilometri distanță.
Bine, fac asta și pe CFR, doar cu un pic de stres că Ploiești nu e capăt de linie decât foarte rar.
Țin minte că am zburat în Roma și am aterizat de 2 ori, din cauze de curenți, oamenii pur și simplu au rămas șocați. Eu-s pe principiul, atât timp cât nu sunt turbulențe și te ia greața din oarecare motiv, de ce să te agiți? Ce rezolvi? Oricum, ești sus și pur și simplu nu ai ce face, nu ai cel mai mic control pentru ce s-ar putea întâmpla. Și rugăciunile nu au ajutat ca pilotul să aterizeze a 2 a oară avionul în siguranță…
Întrebarea mea e următoarea: înțeleg că sunt oameni cu frici, cu anxietate, dar până unde? Cum poți rezolva treburile de genul? Bagi un Xanax?
Eu nu am frica de avion, dar prima oara a fost mai degraba un pic de curiozi-teama.
Rau de avion, mare, etc nu am, dar uneori am un usor gol in stomac cand stau in spate, spre coada si pilotul face schimbari bruste de directie sau sunt goluri de aer.
E foare greu (spre imposibil) sa faci un om sa depaseasca o frica.
De mic am fost mai ciudat, frica la mine nu era una paralizantă ca la alții, am căzut de pe bloc etajul 10 pe plafonul de deasupra balconului, era să mă înec de câteva ori, dar iubesc apa marea și mă bălăcesc în apă adâncă de să nu-i știu fundul. Focul mă atrage ca o hipnoză, însă n-am zburat, mi-aș fi dorit, am vrut să fac armata la parașutiști. Sper să reușesc într-o zi, ambele deodată, vreau un salt cu parașuta. Cred că orice frică o învingi înfruntând-o, repeți până devine ceva banal.
Neah, eu nici plătit nu sar cu parașuta. Am avut o tentativa odată… S-a dus repede ideea.
Eu am zburat,pentru prima data cu parapanta , anul acesta si sincer nu am avut probleme… zborul a fost foarte lin si linistitor,inclusiv aterizarea … poate din cauza increderi ce o am pentru instructor , mi-a dat acea liniste interiora si a faptului ca asteptam acest zbor de un an , nu am fost surprins si nici speriat… am avut timp sa ma obisnuiesc cu ideea zborului,timp de un an si sa o accept ca pe ceva normal … ? … sau poate intra in calcul si varsta si nu mai sunt inpresionat de multe ? … am 63 de ani … o duminica placuta tuturor ??
200ml in barul aeroportului iar in avion cite 100ml la fiecare 500km.