Am băgat niște servicii la o serbare de sfârșit de an. Părinți mai mult sau mai puțin de bani gata. De fapt, dacă ai Tesla înmatriculat pe Prahova… cred că e de bine. 🙂
În fine, ideea e că s-a făcut un mic show de final de ciclu. A fost ceva de vreo 2 ore, ca de final de clasa a IV a.
Parcă pe vremea noastră nu se făceau d-astea, dar chiar a meritat.
Chiar au fost momente în care ți s-a făcut pielea de găină pentru emoția care s-a generat acolo. Mișto a fost că am dat și de fosta profă de română din liceu. Știa că lucrez în presă și s-a mirat că am rămas acasă, rămânând pe zona de marketing online. Oricum, a fost mișto că cea mică a ajuns să termine 4 clase. O știam de când îi schimba scutecele.
Ideea este că am rămas impresionat de faptul că lumea se ocupă de copii. Cine dorește și se implică sigur îi va putea oferi o educație frumoasă copilului.
Să zicem că avem oameni care vin din urmă. Să sperăm că vom reuși să-i ținem în țară.
Cred ca ai baut putin peste masura de ai ajuns la astfel de concluzii. Cu ce sa tii generatia in tara? Cu minciuni de mariri de salarii si circuri politice? Come on! fiecare generatie noua poate mult mai mult.
Hai mă că e și roz în țară. Ia uite ce zice protv aici.
Singurul ‘roz’ din tara e asta :
http://www.donna-medicalcenter.ro/images/pages/Povestea_funditei_ro_67789.jpg
„Cred ca ai baut putin peste masura de ai ajuns la astfel de concluzii.”
Pana aici sunt 100% de acord cu afirmatia lui Malin, dar intr’o alta viziune pe care ma tot straduiesc sa o scriu, dar nu am prea avut vreme. Ceva in preview mai vechi am trantit eu pe aici: https://ingerisidemoni.ro/viitorul-de-aur … de atunci insa situatia a evoluat sau ma rog, involuat, depinde cum o iei! 😀
Nu sunt chiar de acord cu ce ai scris acolo. Da, sunt diferiți, poate mai proști, poate mai involuați, dar au multă tehnologie lângă ei.
Și cât timp i-am văzut pe la TV, cât eram obligat să mă uit la Prahova TV, chiar erau și copii ok, cu multe lucruri frumoase făcute.
Unii chiar făceau treabă foarte mișto, iar eu dacă mă gândesc bine, o ardeam aiurea pe vremea lor.
Nu știu dacă își dorește toată lumea să fie elită. Ar fi toți deștepți, nu? Liniaritate…
Dar… să îi ținem în țară… în primă fază aș face facultățile de stat cu obligativitatea ca 5 ani de zile să stai să lucrezi pentru firmele din România. În afară se poartă asta, la noi… de ce nu?!
Afara? Ferita Dumnezeu … ce dracu se poate afara? Eu zic sa umbli mai mult prin lume si sa observi mai bine cum de mici sunt transformati in niste consumatori fara cap si fara coada cu lipsa de respect pentru orice valori morale tot ce conteaza fiind valorile materiale.. Din pacate suntem pe acelasi drum, nu mai avem scapare.
In rest … eu cred ca tie iti plac copii, mie nu, mai ales ai altora cand imi fac mie creieri varza ca aia de ii au nu au fost si nu sunt in stare sa ii educe si sa ii invete ce este ala bun simt! De vina nu sunt ei, de vina sunt dobitocii aia retarzi care ii cresc cum ii cresc crezand ca daca le dau toate tampeniile, le cumpara toate mizeriile se falesc cu ei pe la serbari si ii plimba cu Tesla inmatriculata in Prahova e tot ce este necesar pentru a creste un copil. Nu zic ca nu sunt exceptii, dar tot mai putine din pacate.
Las’ ca nici la altii nu-s cainii cu covrigi in coada. Eu cred ca daca vrei cu adevarat sa reusesti, poti, indiferent in ce tara alegi sa traiesti.
Intr-o foarte mica masura tine si de tara reusita ta in viata, dar mai mult decat asta tine de tine de alegerile pe care le faci. Cei care spun ca nu au reusit sa faca nimic cu viata lor in RO (sau oriunde in lume) consider ca si-au ales gresit drumul. Daca mergeam pe mana alor mei si ma faceam profesoara (unchi, parinti, bunici, nasi- toti profesori)acum as fi spus ca in Romania nu ai cum sa reusesti. Si poate ca as fi ajuns o profesoara nemultumita de viata ei daca nu ar fi intervenit proful de desen din generala si nu le-ar fi spus alor mei cat e de pacat sa nu ma lase la liceul de arte. Pentru ai mei a fost ca un risc asumat cu greu. Erau mereu stresati ca nu voi face nimic cu liceul de arte, asa ca au ales ei sectia de arhitectura dupa ce s-au documentat indelung. A fost un compromis facut de ambele parti pentru ca eu imi doream arte, dar nu arhitectura, iar ei isi doreau pentru mine un viitor stralucit..ca profesoara. La alegerea facultatii nu au mai avut cu cine sa se inteleaga, nici nu am vrut sa aud de arhitectura. Am ales singura design grafic. Pe tot parcursul facultatii m-au batut la cap sa fac modulul pedagogic. Nu am facut. Am mers pe ceea ce simteam ca mi se potriveste. Nu regret. Acum, desi am firma mea si asta presupune mari batai de cap, pentru mine, ceea ce fac este ca o nesfarsita vacanta. Au fost momente in care nu ma plateau clientii, momente in care nu castigam cu lunile, momente in care nu aveam clienti si totusi lucram cu drag. Asa e si cu generatiile de acum. Copiii trebuie lasati sa aleaga! fiecare copil are un scop pe Pamant. Daca viitorul meu copil se naste pentru a fi medic, dar eu ii impun sa se faca designer,pe langa frustrari o sa aba parte si de multe esecuri. Cunosc oameni cu ani de studii in medicina dar nu practica. Haideti sa ne ajutam copiii sa isi aleaga drumul in functie de ce isi doresc ei.
Da stiu, sunt enervante circurile politice din tara si minciunile de la tv, dar daca nu ne-am mai concentra pe ele ci pe ceea ce vrem cu adevarat sa facem, am putea schimba ceva. Noi nu trebuie sa ii schimbam pe ceilalti, noi trebuie sa producem schimbarea la noi. Fiecare in partre. Daca o sa incepem sa facem asta, nu vom mai fi manipulati de televiziune si vom vota cu cap data viitoare, vom reusi sa facem alegerile noastre, nu alegeri impuse de altii.
Hehe, Delia, sunt în asentiment. Eu eram printre cei mai ok la matematică. Nu eram cel mai bun, dar idei și soluții aveam și eu. Un prieten de-al meu era/ este dedicat și îi place matematica mai mult, automat a fost mai bun.
Am intrat la facultate pe tehnic, credeam că se face mai multă informatică. Dar ăștia o dădeau în automatizări industriale.
Na, în facultate am ars-o pe zona de creație, a fost primul job în presă, ca mai apoi să vină al 2 lea și să încep în paralel și proiectele mele.
Acum nu mai am nicio treabă cu ce făceam înainte sau ce făceam prin liceu/ facultate. Evident, au contribuit foarte mult, dar deschiderea pentru unele chestii le-am dobândit singur, din experiența cu oamenii cu care am luat contact sau cu cât am vrut eu să evoluez.
Da, te ajută sistemul până la un punct, dar trebuie să vrei și tu mai mult de la tine.
Și mulțumesc zi de zi că pot să fiu sănătos și să pot munci. Cu muncă poți reuși.
Ah, mai ales acum, în perioade de tranziții în care ar fi o grămadă de loc pentru servicii, pentru lucruri care s-ar putea face.
Dar încă suntem la început și ne place zona de confort, de la angajat. Da, reușește cel care poate să riște un pic sau face și altceva în paralel. Pentru el.