Era pe vremuri o tendință anti China. Produse ieftine și slabe. Ușor, ușor, mentalitatea asta s-a schimbat pe măsură ce mai toți producătorii au intrat în China și au investit acolo încât băieții au ajuns să fie putere dominantă.
Practic, lucrurile s-au schimbat de câțiva ani când brandurile mari au venit să facă și calitate pe forță de muncă ieftină. Deh, una e să dai 20 de euro pe săptămână unui chinez pe 6 zile pe săptămână, fără drepturi europene, fără nebunii, una este să vii într-o țară sclavă ca România sau Serbia și să dai câteva sute de euro și să-ți muncească la 8 ore cu pretenții.
Între timp, China a ajuns să pună piciorul în prag, iar odată cu pandemia s-a văzut dependența de ei, de produsele de acolo.
E o tendință de a consuma național și de a evita China. Totuși, dacă te duci în supermarket de cele mai multe ori produsele românești sunt mai scumpe sau pe rafturile din spate.
Ca industrie… meh, n-am fost în stare să facem niște mănuși de unică folosință.
Realitatea românească.De ce să te chinui cu o linie de producție și cu plata angajaților.Ai o firmă cu zero angajați, imporți ușor un tir sau două cu mănuși sau măști și faci lejer o căruță de bani.
E cam greu sa mai eviți China, pentru că e greu sa produci la prețul la care produc băieții din China. Într-o piață liberă, majoritatea o să aleagă prețul cel mai mic, pentru că nu avem atât de mulți bani sa ne luam Apple toți.
Ce noroc pe noi ca am apucat sa ne distrugem industria si economia, altfel cu pandemia asta, va dati seama ce greu ne-ar fi fost acum? 😉
Ai idee de câți bani e nevoie ca să se producă național ce se produce în China? Cu idioții ăștia de la butoane nici peste 20 de ani nu se va putea produce național în UE.