Inițial, articolul mă gândeam să aibă titlul ăsta, „Câți bani s-ar putea face din turism, în România!” dar chilianul a lovit-o mai bine.
Știți sfaturile alea pe care vi le-am cerut eu acum ceva timp referitoare la București? Uh, păi le-am dat mai departe, dar n-am avut cu cine. Efectiv, oamenii au fost prăjiți de Booking și și-au luat cea mai mare amendă românească. 30 de euro transfer de la Otopeni la cazare. Hostel.
Logic că am râs, logic că i-am trollat live. Asta pentru că cei de la hostel le-au zis: iei 783 și te duci și schimbi acolo. Cu liniuță, exact cum se face și în afară. Foarte mișto!
Eu nu știam ce au zis de la cazare, deh, nu știam locația, mie mi se părea logic să ajungi în oraș. Eu așa abordez orice oraș nou, să ajung ieftin în oraș, apoi văd eu. Iar dacă am oportunitatea de a avea metrou/ tren le folosesc.
L-am sfătuit anterior să folosească trenul că în 20 de minute este în București și va da 1 euro pe transfer. Plată cu cardul, fără probleme. Mi-a spus că nu mai putea anula prin Booking transferul. Așadar, un soi de taxi: 30 de euro. Ce-i drept, se credea în Chile și mi-a zis că îi e frică pe stradă, pe timp de noapte. Eu i-am zis că dacă nu ajunge în Ferentari e totul safe.
Când a auzit că se poate plăti direct cu telefonul la metrou, la tren și la autobuze a rămas șocat. Wow! Serios?
Mâncare
Am fost turist pentru o zi, alături de ei. Efectiv, i-am lăsat să bântuie pe unde vor, să luăm cu toții București la pas. N-au avut chef de treburi în interior până când a dat frigul peste degetele lor tropicale.
Mâncarea nu este cu mult diferită față de afară. Mă miram de o porție de sarmale de 18 de euro din Tivoli. Dacă iei la bani mărunți și ajungi în zonele turistice, adică Centrul Vechi, prețurile sunt de turiști: 10-20 de euro. E fix ca în Spania, fix ca în Italia. Nicio diferență! Și aș merge mai departe și aș zice că zona arată foarte bine. Nu ne facem de rușine, poate doar că pe măsură ce ar veni mai mulți turiști cred că ar putea să fie extinsă.
Iar dacă vrei să iei cumperi ceva local, foarte OK, plătești destul. E drept, poate că nu avem restaurante cu steluțe, dar București cred că este acolo ca prețuri. Iar ca servire… păi am așteptat vreo 20 de minute până să ne vină comanda ca să fumeze domnișoara ospătar?! Deh, nu-i bănuiam pe spanioli ca ospitalieri, dar instant era cineva lângă tine să te servească, să schimbe 2 vorbe cu un turist. Și deh, inclusiv în zonele cu localnici, nu doar la cele turistice. Ah, mi-ați recomandat chestii mișto, restaurante pe care sigur le testez eu, n-am avut cu cine, n-am știut că sunt vegetarieni.
De altfel, avem și noi cerșetorii noștri, exact ca în vest. Ce-i drept, sunt prea puțini cu saltele pe jos, e și frig, dar la câte un colț, strategic sunt puși bine. Cu ăștia n-am nici cea mai mică problemă, poate că treceam cu vederea, dar cât am stat la masă și ne-au observat că dăm din mâini ca să ne înțelegem au venit vreo 5: 3 într-o locație, 2 în alta.
Vă dați seama dacă era sezon și trebuia să ajungem la mare? Acolo daună la buzunar.
Atracții
Îmi pare rău, eu nu am vizitat până acum București ca turist, nu am văzut Casa Ceaușescu, Palatul Șuțu sau altele de genul. Dacă le iei la rând poate că nu descarci ca în Roma, dar mi se pare că București e destul de ofertant, doar că trebuie să găsim informația asta pe undeva.
Tururi spre Sinaia, Bran și Brașov au avut cu 40 de euro, fără intrările în locații. Mi se pare un preț decent pentru așa ceva.
Altfel, am încercat să văd cât de mult se duc spre treaba aia: vorbești cu un străin, încerci să-ți lauzi țara, la fel și ei, laudă împrejurimile că deh, până la urmă nu sunt conversații de prieteni buni, ci de cunoscuți.
Evident, fiind primii turiști pe care îi întâlnesc la noi i-am întrebat ce știau despre noi, a fost eterna discuție despre religie, despre Ceaușescu, despre comunism, erau fascinați de bisericile noastre, ba chiar a fost o întreagă dezbatere pe tema asta pentru că, aparent, în Chile nu se mai crede atât de mult în religie și lor li s-a părut mult mai interesant că la noi nu sunt atât de impunătoare. Mai mult, să vii ca turist și să îți placă genul ăsta de blocuri gri, reci, chiar mi-a dat cu virgulă. Chiar mi-au arătat că urmăresc niște fotografi ce aveau poze de prin Ceahlău, de prin Deva și multe alte zone cu clădiri foarte vechi, comuniste, de la noi.
Mă gândesc că ei erau fascinați de tot ceea ce înseamnă comunism. Practic, asta vor face ei, merg pe „drumul european comunist”. Pleacă din România, se duc spre Polonia prin toate țările: Budapesta, Bratislava, Praga, Cracovia, Varșovia și ce-or mai fi zis p-acolo.
De ai noștri au da ceva bănuți la vloggerii străini, de s-ar face niște pachete mișto cu agenții de afară cred că am avea ce arăta, mult mai mult decât au văzut ei.
Referitor la Ceahlau, au dat dovada de foarte multa politete, in comparatie cu Anzii Cordilieri de la ei, nu-i decit un musuroi de furnici.
Cit despre fascinatia lor pentru comunism, este expicabila. In 1970 cind Allende (omul rusilor) a cistigat alegerile pentru o vreme au fost si ei comunisti.
De-abia dupa lovitura de stat din 1973 (organizata si pusa-n practica de CIA) au revenit la normalitate.
Lasind la o parte abuzurile groaznice la care au fost supusi intelectualii comunisti (si nu numai), Pinochet a pus pe picioare cel mai sustenabil sistem de pensii din lume!
Mi-amitesc ca si tara noastra a primit o multime de chilieni refugiati politici. Integrati perfect in societatea noastra, incadrati in munca, am avut si eu citiva colegi.
Mhm, probabil de asta erau atât de serioși pe subiectul comunismului. Deh, eu nu mi-am pus deloc întrebări despre comunism. Pur și simplu e ceva în spate. Uite că alții au alte traume legate de asta. 🙂
Erau pe lume in ’73? ???
Nu, sunt aproximativ de vârstă cu mine.
Despre chilienii ‘romanizati’ mai multe aici.
Interesant articol. Multumesc pentru link.
Prin anii 1977-1983 am locuit intr-un bloc de p+10 cu 120 de garsoniere conf.1, in Drumul Taberei in zona Favorit langa Turnul de apa. Mai multe blocuri similare au tinut loc de cazare pentru chilienii refugiati in Romania. Prima mea sotie era studenta la Drept si avea un coleg chilian, care l-a mintit pe tatal lui ca vine in Romania sa studieze medicina. Mi-a povestit ca daca tatal lui ar fi aflat ca el era inscris la Drept, l-ar fi arestat sau chiar l-ar fi executat pentru orientarile lui comuniste. Studia la greu filosofia marxist-leninista si spunea ca spera dupa terminarea facultatii, sa se intoarca in Chile si sa pregateasca o lovitura de stat, chiar impotriva regimului din care facea parte si tatal sau. Ce mi s-a parut interesant, isi dorea ca macar tramvaie ca la noi, sa existe in Chile. Nu mai spun ca era impresionat real de diferenta de calitate a vietii din Romania vs. cea din Chile. N-am mai tinut legatura, nu mai stiu ce-o mai fi facand sau daca s-a implicat in politica. Sper sa-i fie bine fiindca era un tip ok din toate punctele de vedere.
In Bucuresti, boschetari si cercesori romani. In Luxemburg, boschetari si cersetori romani. In Gent, boschetari si cersetori romani. Asta vazut si interactionat cu ei in ultimele 20 de zile. Ca altfel as face ditamai lista cu orase. Cred ca si eu sunt boschetar de tot dau de ei :)).
Saptamana trecuta un cuplu care locuieste aici in Belgia de vreo 10 ani, dar sunt de fel din Macedonia, au vizitat Bucurestiul si alte cateva locatii. S-au inrudit acum cativa ani cu un cuplu, prieteni cu noi, din Bucuresti. Cu ocazia unui eveniment, au ajuns in Ro si au vizitat si Bucurestiul, Brasov, Poiana, castelul Bran etc. Au ramas impresionati.
Și oriunde vezi un om cu acordeon în Europa 99% e român sau româncă. Am văzut și femei. 🙂 Bine, una e să fii cerșetor, una este să fii artist de stradă.
Marius vin-o la primăvară sa vizitezi Brăila și Galațiul :))
McDonald’s-ul?