Câteva idei despre independența financiară

Am câteva răspunsuri de dat care au venit când am început treaba asta cu bursa. Câteodată am glumit că voi vinde cursuri, câteodată au fost chestii de inspirație și… chiar am vrut să dau mai departe. E treaba aia cu făcut lucruri noi, vrei să împarți și altora.

Mai ales că treaba cu blogul fix asta înseamnă: schimb de informații.

Sunt fel de fel de calculatoare pe internet care simulează ce venituri ai putea să ai într-un mediu mai mult sau mai puțin controlat. Evident, calculele se bazează pe niște estimări ce pot să fie sau nu realizabile.

De cele mai multe ori, oricum nu sunt realizabile că n-ai cum să ai o linie pe parcursul vieții. Sunt perioade și perioade. Plus perioade de inflație, poate perioade cu probleme de sănătate, etc. Sunt prea mulți factori implicați.

Mă gândeam la o chestie, fiind aproape de o liniște financiară. Nu sunt credite, sunt câteva imobile achitate, treburile merg decent. Da, e mai multă constrângere față de trecut, asta pentru că în perioada de dinaintea de pandemiei aveam mult mai multe lucruri pe pilot automat, iar în ultimii ani am muncit să pun pilonii pentru alte lucruri care să funcționeze cât se poate de pasiv.

Ideea este că treaba asta cu independența financiară ține, mai degrabă, de compromisuri. Să nu mai fii dispus să faci unele sau altele, să nu mai fii constrâns. Să poți să vii să zici: știi, nu vreau să promovez Huawei pentru că n-au servicii Google și să nu recomand prostii. Ori să îmi permit să refuz anumite proiecte punctuale.

Pe de-o parte, înțeleg că cel mai mult luptă cel care nu mănâncă, pe de altă parte, sunt situații în care banul nu mai este pe primul loc. Când e suficient.

Da, niciodată nu s-a pus problema ca independența financiară să însemne pauză totală de muncă: să stai blocat într-un loc, ci doar de a munci diferit, într-un alt ritm, controlat de tine. De fapt, încă sunt de părere că toată viața trebuie să bibilești ceva, să îți faci un rost.