Sunt niște praguri în viață pe care cumva trebuie să ți le îndeplinești. Fie că vrei tu, fie că te obligă societatea, te obligă anturajul sau câte un context anume. De multe ori, mi se pare că ne lamentăm și ne punem bariere singuri.
O bună perioadă de timp am făcut și eu asta cu mine și pas cu pas mi-am ridicat anumite limite. Am zis că pot. Pas cu pas. Și, într-un fel sau altul am perseverat și am evoluat. Pe mai toate planurile pe care mi le-am dorit.
Nu sunt perfect, a se citi: nu sunt îndemânatic și multe altele. Dar am vrut să mă autodepășesc. Probabil că au fost multe lucruri împinse de la spate, din familie. Dar am și trecut în partea în care… mă „împing” singur.
Din categoria lucrurilor pe care nu pot să le fac de fiecare dată sunt și cele legate de vorbit cu străinii. Prin străini mă refer strict la abordat oameni în engleză ori în spaniolă și să încerc să am o discuție. De multe ori e small talk, lucruri simple despre vacanțe sau ponturi despre ce să faci în anumite locuri.
Bine, când sunt singur în vacanță mai fac asta, de asta și încerc să bag și hostel atunci. Acolo ai oportunități și disponibilitate la discuții.
La conferințe, pentru mult timp, am fost introvertit. Colegii din press trip-uri nu mai sunt de aceeași părere.
Tot la capitolul depășiri de condiție am purtat o conversație cu un nene din Germania. Mi s-a părut senzațional ce făcea.
Mi-am permis să îi fac și o poză pe ascuns că am simțit că va fi ceva interesant și poate… voi scrie ceva pe blog. Iată!
Omul avea handicap vizibil. Știu, nu e formularea corectă, dar întăresc treaba asta pentru că sunt oameni cu handicap, dar cu probleme ce nu țin de locomoție. Ei bine, omul ăsta făcea turul Europei cu cortul și cu bicicleta.
Nu avea o engleză extrem de OK și cumva a fost o barieră destul de mare de comunicare, însă persoana asta a plecat în turul Europei din noiembrie și voia să se întoarcă în Germania undeva prin aprilie.
Omul nu avea o mâna din umăr și, totuși, cu ajutorul unei proteze rudimentare și cu o adaptare pentru bicicletă reușea să călătorească. Am zis wow!
Gândiți-vă că eram pe o insulă, mi-a fost greu să înțeleg cum a transportat bicicleta, cortul și restul lucrurilor în avion. Sau poate a luat vreun feribot, habar nu am.
V-am zis că a fost o barieră destul de mare limba, însă tare greu mi-a fost să înțeleg cum pune cortul cu o mână. Mie mi-a luat 2 ore să împachetez o mizerie de cort de la Decathlon, el făcea totul cu o mână.
Nu știu în ce măsură poți să te duci la o toaletă ori într-un magazin cu atâtea lucruri fără să fii furat. Da, mentalitate de balcanic, dar eu era să mi-o iau în parc în Madrid, să rămân fără portofel.
E senzațional cum unii oameni, din puținul lor, din capacitatea lor limitată reușesc să facă lucruri pe care un om obișnuit, cu 100% capabilități își pune tot felul de piedici. Cât de mult contează mentalitatea, cât de mult contează să îți dorești să îți depășești condiția.
Nu stiu daca e adevarat sau e doar un mit, dar se pare ca oamenii sunt adaptabili la tot felul de situatii de viata, care in conditii normale par de nerezolvat. Dovada ca viata bate filmul iar realitatea bate imaginatia, este chiar domnul cu bicicleta, din fotografie. In astfel de cazuri se dezvolta mai mult unele simturi care in mod normal sunt in stare latenta.
Am dat peste explicatiile astea:
Cate simturi exista?
Cele mai cunoscute sunt cele 5 simturi de baza, dar majoritatea sunt de acord ca oamenii au mult mai multe decat atat. Se pare ca exista cel putin noua simturi diferite, iar majoritatea cercetatorilor cred ca exista mai mult de douazeci si unu.
Auzul – un simt care percepe si distinge sunetele. Urechea umana poate percepe frecvente de la 20 Hz (un sunet puternic) si chiar 28.000 Hz si sunete foarte inalte, cu un volum de intensitatea de la 5 la 15 decibeli. Urechile pot detecta modificari la o inaltime de 0,03% in anumite intervale de frecventa. Oamenii care au un auz absolut pot identifica cu precizie fiecare nota de pe scara muzicala. Liliecii si delfinii pot detecta frecvente mai mari de 100.000 de cicluri pe secunda.
Vederea – este probabil cel mai dezvoltat simt la omului. Este foarte important pentru supravietuire. De exemplu, atunci cand un pericol este perceput cu ajutorul vazului, cum ar fi atacul unui animal salbatic sau o masina care se apropie cu viteza mare, oamenii reactioneaza intuitiv si se protejeaza, fara sa stea pe ganduri. Cand vederea devine blocata sau incetosata, toate celelalte simturi sunt alertate.
Mirosul – acesta este simtul care percepe si distinge mirosurile. Spre deosebire de multe animale, simtul mirosului este mai putin dezvoltat la om. Ca specie, nu depindem de el pentru a gasi alimente, pentru a ne proteja impotriva unor dusmani specifici sau pentru a gasi un partener.
Atingerea – acest simt percepe contactul sau presiunea asupra pielii. Se disting anumite caracteristici si calitati ale acestora, cum ar fi forma, dimensiunea, rigiditatea, moliciunea sau temperatura.
Gustul – acesta este simtul care identifica arome prin papilele gustative de pe limba, organul muscular situat in interiorul gurii. Fiinta umana este capabila sa perceapa o gama larga de arome, ca raspuns la o combinatie de diferiti stimuli, inclusiv textura, temperatura, mirosul si gustul. Alimentele pot fi dulci sau sarate, acre sau amare. Detectarea acestor arome este functia papilelor gustative.
Pe langa cele cinci simturi de baza, multi teoreticieni sustin ca exista si mai multe.
Mancarime – acesta este simtul prin care percepem furnicaturile sau iritarea pielii, un sentiment care va face sa va doriti sa scarpinatii zona afectata. Mancarimile pot aparea in intreg corpul sau doar intr-un singur loc, dar stimulul vine din interior.
Proprioceptie – aceasta este capacitatea de a percepe stimulii care decurg din interiorul corpului in ceea ce priveste pozitia, miscarea si echilibrul. De exemplu, pentru a afla daca o persoana este in stare de ebrietate, cereti-i sa inchida ochii si sa-si atinga nasul cu degetul aratator. Daca o persoana a consumat mult alcool, nu poate face acest lucru, deoarece inhiba simtul inconstient al proprioceptiei.
Magnetoreceptie – aceasta este abilitatea unor lucruri vii de a detecta directia si de a simti campul magnetic gasit in cristalele unui mineral natural, magnetit, obtinand informatii despre altitudine si locatie. Oamenii au depozite de materiale magnetice in osul etmoid al nasului si exista semne ale unor magnetoreceptoare.
Termoceptia – acesta este mijlocul prin care percepem temperatura ambianta, deoarece pielea are doua tipuri de receptori, una pentru rece / menta si una pentru fierbinte / picant. Intr-o lume in care formele de viata sunt atat de sensibile la temperatura, acest simt este fundamental. Intre zero absolut si sute de milioane de grade care exista in diferite parti ale universului, putem supravietui doar intr-o banda termica scazuta. Cateva grade mai mult sau mai putin ne-ar putea omora.
Nociceptia – aceasta este abilitatea organismului de a detecta daunele potentiale, adica codarea si prelucrarea stimulilor nocivi in sistemul nervos. Nociceptia este impartita in trei tipuri de durere: cea a organelor, a oaselor si a pielii.
Echilibroceptia – sentimentul de echilibru este unul dintre simturile fiziologice. El permite oamenilor si animalelor sa mearga fara sa cada. Unele animale sunt mai bune decat oamenii. De exemplu, pisicile, care pot merge pe un gard subtire folosind urechea interna si coada pentru echilibru. Prin intreruperea simtului de echilibru, pot sa apara ameteli, dezorientare si vertij.
Foamea – toate fiintele umane se nasc cu un sentiment innascut de foame. Un copil plange neincetat daca este infometat si nu se opreste pana aceasta nevoie nu este satisfacuta. Din ziua in care ne-am nascut, oamenii folosesc acest simt tot timpul pentru toata viata.
Setea – monitorizeaza constant organismul si cantitatea de apa existenta pentru o functionare optima. Putem supravietui doar pentru o perioada scurta fara apa. Setea serveste ca o reamintire automata a acestui fapt si, prin urmare, joaca un rol crucial in mentinerea noastra in viata.
Mecanoreceptorii – receptorii de intindere, sau mecanoreceptorii, raspund la distensia diferitelor organe si muschi. Efectul sau poate fi perceput cand mancam si avem stomacul plin, cand stim ca este timpul sa mergem la baie sau cand plamanii nostri se umplu cu aer.
Chemoreceptorii – principalele simturi care depind de chemoreceptori la om sunt gustul si mirosul. Dar exista, de asemenea, chemoreceptori interni care monitorizeaza nivelul sanguin al dioxidului de carbon si regleaza reflexul respiratiei. Acestea permit corpului uman sa se apere impotriva potentialelor pericole de varsaturi in caz de otravire sau sufocare atunci cand exista un agent care afecteaza sistemul respirator.
Timpul – toate fiintele umane dezvolta un sentiment de timp, care este legat de ceea ce diferitele simturi comunica reciproc despre lumea exterioara. Cu toate acestea, oamenii isi proceseaza sentimentul de timp diferit. Un minut in scaunul dentistului poate parea o eternitate, in timp ce o ora cu persoana iubita poate fi perceputa ca un minut.
Kinestezia – acestea sunt senzatiile care sunt transmise din toate punctele corpului catre sistemul nervos. Ele sunt in primul rand preocupate de perceptia miscarii si ne ajuta sa intelegem echilibrul, spatiul si timpul. Acestea acopera doua tipuri de sensibilitate, sensibilitate viscerala interoceptiva si sensibilitate proprioceptiva sau posturala, care se afla in articulatii si muschi si care are rolul de a reglementa actiunile coordonate voluntar necesare pentru a efectua orice deplasare a corpului.
Sinestezia – nu toti oamenii au acest simt dezvoltat. Se refera la perceptia mirosurilor cand ascultati muzica sau cand auziti un anumit cuvant sau chiar mirosul si gustul culorilor. Adica este perceptia sau interferenta in comun a diferitelor tipuri de senzatii, de simturi diferite in acelasi act perceptiv. Un sinestezic poate, de asemenea, sa auda culori, sa vada sunete si sa perceapa senzatii de gust atunci cand atinge un obiect cu o anumita textura.
Sursa: https://www.museumofsenses.ro/about/ce-sunt-simturile