Mi-a plăcut matematica de mic. Eram bun la calcule, dar nu eram sclipitor. Aveam câteodată idei bune, dar doar pentru că lucram probleme în perioada aceea.
În liceu n-am avut parte de un profesor extraordinar, ci de un idiot care voia șpagă. Să își facă și el o casă! La propriu!
Și, din cauza lui, matematica n-a mai fost pe primul plan. Mi s-a scârbit de ea. Poate că a fost mai bine, poate… mai rău. Habar n-am.
Știu că, din cauza exigenței lui cu cei care nu fac pregătire, am ajuns să stăpânesc anumite noțiuni. Bine, cu scârbă, dar le făceam.
În facultate mi-am dat seama că proful de liceu era mizilic. Mai ales față de cei de matematică. Pur și simplu sunt idioți, iar tu ai de făcut tone de demonstrații ca să iasă ceva ok. Când dai de analiză matematică, când dai de algebră, de matematici speciale, de tot felul de alte matematici ăla din liceu părea un bebeluș.
Eh, dar eu n-am practicat în domeniu, nu îmi mai doresc să fac asta pentru că nu mă mai reprezintă.
Dar matematica, chit că m-am lovit destul de mult timp de ea, n-am uitat-o. Dar nici n-am făcut nimic cu ea. Și, nu-mi amintesc să mă fi întrebat cineva de matematică. Te ajută să gândești mai logic, poate mai pragmatic.
Ok, în grupul de prieteni mai vorbim de câte un detaliu: „mai știi bă să faci x”?
Și… cam atât.
Nu plâng deloc că am învățat matematică, la urma urmei mi-a plăcut că am avut o gândire mai critică, mai analitică și abia acum, la bătrânețe am încercat să dezvolt zona mai creativă.
De cand am terminat liceul am uitat cam 95% din matematica ce o stiam odata fiindca nu am avut nevoie de ea :(, desi de ceva vreme ma bate gandul sa urmez cursurile de matematica de pe Coursera.
Salutare,
Eu matematica am folosito si o folosesc, numai cand fac dragoste, ca sa stiu cat investesc in transa…Si ii multumesc lui Dumnezeu ca pana in momentul de fata mi-a mers destul de bine dtpdv…Va recomand si voua investitii placute
Urasca matematica prin toti porii si nu pentru ca era o materie grea ci fiindca am avut un comunist drept profesior.
Totusi a fost buna ca am invatat sa numar oi in gand atunci cand n-am somn 😀
Păi ai rămas la aritmetica de bază, tu?! 😀
Un Becali… 2 Becali, 3 Becali?
Ah! nu chiar de baza ca am invatat si dinalea cu x + y = Becali
Bun venit in club :))
Matematica este frumoasa – profesorii sint uriti. Sau batuti in cap sau dezintetesati sau interesati de interese meschine. Si atunci nu ma mir de ce majoritatea materiilor sint in aceasta postura !!! Sa nu-mi spuneti ca nu pricepeti !
În viața de toate zilele ai nevoie doar de matematica elementară din clasele I-V și ceva geometrie minimalistă,nicidecum de funcții,derivate,ecuații șamd.care oricum nu le asimilează decât poate un procent foarte mic din cei care termină un liceu,mai puțin ”tocilarii”care urmează o facultate tehnică și vrând,nevrând au nevoie să cunoască matematica superioară pentru a profesa în viitorul job.
Ma strange capul numai cand te aud de materia asta care pentru mine a fost la fel de limba straina ca fizica. 😀
Cel putin matematica din facultate, si vorbesc doar de cele 6 facute la un profil de TCM cum se chema pe vremuri (Algebra I si II, Analiza I si II, Matematici speciale I si II), nu cred ca mi-a folosit vreodata dupa ce am terminat scoala. Poate cel mult la niste calcule de rezistanta a unor grinzi la solicitari statice unde aveai nevoie sa vezi unde se anuleaza derivata I a unei functii de gradul 2 si apoi cum este derivata a II a aceleasi functii, daca mai mica sau mai mare de 0 ca sa vezi daca „tine apa” si unde e sectiunea periculoasa. In rest, vid total! Nu am folosit nimic din ce mi s-a predat la fac. Am ramas doar cu titlurile teoremelor celebre si hectare de maculatura. Aveam un amic la mate’ pura si din intimplare am vazut un banal curs de-al lui de anul 3. Hieroglife, tata! Plingeai. Dar macar era domeniul lui de viitor. Oricum nu ma mira de ce ajung asa de antipatici pentru elevi si studenti. :))
Încă se mai numesc așa în facultate. Nu mă întreba de materie. Nu mai cunosc nimic 🙂
Eram praf la materia asta. In fiecare vacanta ma medita bunicul meu (prof de mate) dar imi era groaza de alea 2 ore. Puteai sa ma pui sa desenez sau sa fac compuneri 24 de ore fara pauza si nu ma plictiseam. Orice dar nu mate. Acum am un nou hobby care se leaga oarecum de matematica.
Aveai aceiasi inclinatie pe partea umanista ca mine probabil. 😀 Cica e pe emisfere treaba asta … unii pe real, altii pe umanism … si eu puteam scrie orice la infinit, puteam desena orice si oricat, tineam minte la nivel fotografic orice legat de istorie, geografie, biologie … dar „uitam” dupa 5 minute orice legat de matematica. =)) Numai eu stiu cum am trecut pe la scoala si bat’o Dumnezeu ca nu am scapat de ea pana in ultimul an. 😀
O, da! Imi lua de 3 ori mai mult sa inteleg matematica. Nu aveam rabdare deloc. Era ca o pedeapsa.
Apropo de emisfere, iti recomand cartea asta: http://www.goodreads.com/book/show/18466910-secretele-creierului-uman-de-ce-pierdem-cheile-de-la-masina-dar-nu-uit
Păi matematica trebuia lucrată ca să o poți înțelege. Dacă te-ai pierdut pe parcurs… n-aveai cum să înțelegi următorii pași 🙂
Corect!
Îmi folosesc matematica zi de zi. La diferite vânzări, atunci când cumpăr ceva.. trebuie, deoarece mulţi îşi trag lor partea mai bună. Dacă nu ştii să-i combaţi, eşti pierdut.
Până la urma materia asta te învaţă să fii şi mai tipicar, ajungi să faci lucrurile mai ordonat, poţi zice şi că vezi unele chestii din viaţă dintr-o perspectivă diferită faţă de a celorlalţi. Mai reală.
Drept să-ți spun.. nici eu nu m-am lovit în viața de zi cu zi de matematică, decât de chestii elementare.. adunări/scăderi.. 99% doar când e vorba de bani. În rest, țeapă. Și eu am memorie fotografică, când este vorba de ceva interesant, când este ceva care nu-mi distrage atenția uit..
te ajuta la logica dar ai putea dezvolta treaba asta altfel. în fine, eu as vedea învățământul asta altfel. total altfel.