Ieri mi-am făcut timp să urmăresc încă o parte a comunismului, cea în care oamenii chiar se făceau că produc doar pentru ca toată lumea să aibă un „servici”.
Nu e chiar o surpriză, mai ales că erau bătrânii pe lângă mine și validau câte una, câte alta. Totuși, e bine să vezi de unde s-a plecat și unde s-a ajuns. Tot sunt de părere că suntem la ani lumină distanță. Ca de obicei, recomand o vizită în Transnistria pentru a vedea cum trăiam prin anii 90-95, un pic mai departe de comunism.
Așa, de duminică!
Pai iti spun eu cat produceam in comunism. De exemplu sa luam Ploiestiul in care traiesti tu. A fost reconstruit in intregime dupa cutremurul din 77. Pana atunci in centrul Ploiestiului era doar casa alba si blocurile facute de rusi in perioada sovromurilor. Tot centrul ala cu bulevarde cu blocuri cu magazine, complexul comercial de la gara sud totul a fost facut atunci. Toate fabricile de utilaj petrolier si altele cam toate au fost facute atunci. Cartierul vest unde pana in 70 era doar gara si in rest pustiul de pe lume tot atunci a fost facut, Ajungeau trenurile din Transilvania in vest si lumea ezita sa coboare ca era camp pustiu intrebau pe controlori daca ii o statie sau oprire accidentala. Asa ca nu trimite lumea in Transnistria ci trimite-o in istorie sa vada cum se muncea acum 35 de ani in Romania. Tu stai intr un apartament facut de puturosii aia altfel ai sta in casele de paianta care erau si in centrul orasului…
De asta ce părere ai?
Recunosc că n-am citit chiar tot ce zice acolo, așa că dacă repet ceva, asta e. În primul rând nu e rău că am încercat să avem industrie, dar în lipsa unui management (dacă acum nu ne pricem, e clar că pe vremea aia nici nu auzisem de concept) nu au putut fi susținute. Atunci suna bine un sistem închis, în care noi să producem și tot noi să consumăm, dar în lumea reală nu merge așa.
Chiar și acum tragem ponoasele după ideea asta de sistem închis, ăsta e unul dintre motivele principale pentru care stăm atât de prost cu sistemul licitațiilor – nu înțelegem cum trebuie evaluate lucrările și încă calculăm după normări vechi.
La fel și cu construcțiile la care se referă Daniel, s-a ridicat mult și prost, iar acum punem polistiren pe ele în speranța că le facem eficiente energetic – spoiler, nu merge. Nu zic că am fost cei mai proști, când am avut puțină educație și bani s-au făcut și lucruri bune, dar a fost un vârf pe un interval scurt de timp. Tot sistemul și-a început coborârea liberă cu mult înainte de ’89.
E suficient sa ne uităm la materialele de după 89 sa se vada calitatea oamenilor, nu aveam suficient de multa educație, acum ne e simplu cu internetul și deschiderea spre Occident.
Ca sa stii despre ce vorbesti in anii 70 dezvoltarea tarii a fost facuta pe baza unui model input output (Leontieff) care curindea 70 de ramuri ale economiei. Managerii de azi is mai prosti decat cei din anii 80 iar constructiile de azi sunt mai proaste mai putin functionale si mai scumpe decat cele de dinainte. Despre ca management vorbesti azi cand toata dezvoltarea ii de fapt o datorie uriasa si s a soldat cu pierderea controlului resurselor strategice.
Pur și simplu nu. Construcțiile dinainte de ’80 sunt mai proaste datorită lipsei reglementărilor pentru seism, chiar dacă oamenii erau ceva mai atenți și mai responsabili. Ceva mai atenți. După ’80, mai ales la blocurile din prefabricate, zău dacă înțeleg ce era bun acolo – instalații nu, unghiuri de 90 de grade nu erau, iar eficiența energetică nu numai că lipsea atunci, dar nici acum nu se mai poate face. Nici nu mai zic de învelitorile din azbociment, hai să nu intrăm în detalii.
Normal că e totul mai scump, că trebuie să plătești salarii celor care muncesc, nu mai poți lua oamenii cu japca să facă treburi pentru stat.
Vorbesc de managementul din străinătate, pentru că noi nu avem așa ceva. De asta n-am putut păstra nimic din ce credem noi că era bun, pentru că nimic nu funcționa într-o economie de piață. Trebuie să ai viziune să exploatezi resursele strategice (și management, cine ar fi crezut), altfel invariabil ni le vor lua alții mai puternici. Până la urmă vorbim de foste imperii vs. o țară care abia a împlinit 100 de ani.
uau…
@dam167 – unii sunt blocati in trecut, ce bine era, ce bine se construia…
Eu eram destul de mare și îmi aduc aminte când unchiul meu spunea că vindem numai în lumea a 3-a pentru că nu avem produse competitive. Singurele produse bune erau cele agricole, din cauza asta am murit de foame după 1980.