Când vine mulțumirea?

Sau automulțumirea?!

În Portugalia au fost probleme logistice, să le zicem așa. Pe jumătate aparatul s-a dus și am apelat la funcția de backup. Chiar și așa, cu toate că a picat, cu toate că nu am fost în cea mai bună dispoziție din cauza asta lucrurile nu au funcționat cum am vrut.

Pe Twitter au fost oameni care mi-au apreciat munca, dar eu comparând cu ceea ce am reușit în alte locații nu sunt suficient de mulțumit. Malta rămâne cea mai faină locație pe care am avut-o pentru poze. Ce-i drept, o mare parte din timp am fost singur și… când mergi singur, în principiu, te ocupi doar de poze.

Acum doar cât a fost partea de plajă am fost singur, în rest, am fost însoțit. Însă, butonând ceea ce am făcut cu telefonul, ceea ce am făcut cu aparatul, atât cât a funcționat, nu mi se pare că sunt materiale de laudă.

E drept, Malta a fost diferită, am prins apusuri faine și locul era de la sine fain, însă aici nu par să fi ieșit pozele chiar atât de bine. Aș număra pe degete câteva făcute cu Huawei și… cam atât. Nimic spectaculos. Nici măcar cu aparatul. Poate că intervine și monotonia. Nu mai încerci lucruri noi, la editare nu mi se pare că am progresat suficient, iar ceea ce am încercat să fac pe video… meh. Una este ideea, alta este execuția. Una e ce ai în cap, alta este rezultatul final. De asta și apreciez pe mulți din zona de influenceală. Băi nene, e al naibii de greu să creezi lucruri și să ieși în față. Mulți dau hate fără să știe ce muncă e în spate. Eu, pe cât de mult încerc să fac chestii… nu reușesc. Nu sunt acolo!