Se apropie chestia aia de 10 ani de zile de la terminarea liceului. N-am fost o generație extraordinară, nu am fost cei mai buni, mereu eram oaia neagră a școlii. Eram dați exemplu negativ mai mereu.
Nu pot spune că am avut neapărat tocilari, dar sigur am avut oameni dezinteresați de carte. De a învăța bălăriile din sistemul centralizat. Evident, ca elevi nu percepeam lucrurile la fel, nu ne gândeam decât să facem prostii.
Îmi place să cred că cei de nota 10 nu vor reuși la fel de mult ca unul mediu. Da, pot fi excepții și într-o parte, dar și în alta.
Totuși, sistemul și generalizarea sunt complet greșite.
Te uiți la unii oameni și le pui etichete. Acele etichete pot fi atât de prost puse încât cel mai probabil greșești.
Ah, e elev de nota 10. Sigur va reuși în carieră, va avea super salariu, super influență, va fi relevant…
Nu mereu s-a întâmplat ca asta să nu se întâmple.
Ah, e elev de nota 5. Va fi vai de steaua lui…
Am auzit-o și o tot aud. Unii sunt dați la o parte doar pentru că un sistem greșit de valori, sistem de învățământ prost îl consideră inapt pentru a face ceva ok.
Dacă ai fost prost în liceu sigur nu vei avea nicio șansă. S-ar putea, însă, ca exact omul ăsta să își canalizeze ideile pe altceva, să îi placă orice altceva față de sistemul centralizat. Să aibă alte pasiuni.
Iar asta să-l facă să descopere o nișă nouă, să aibă abilități pe care un om de 10 nu le-ar avea.
Se întâmplă asta, am văzut colegi de clasă care erau considerați fără perspectivă de sistem care au reușit și care au făcut-o foarte bine.
Și sunt ferm convins că sunt multe, multe alte situații de acest gen.
Da, școala te poate ridica, te poate aduce într-un punct mediu, dar ca să ajungi bun pe un lucru trebuie să perseverezi tu, să investești tu în tine, în ceea ce vrei să faci pe viitor.
Scoala are rostul ei, insa nu e totul ca sa reusesti in viata! Nici eu nu am stralucit la scoala, desi in liceu aveam cele mai bune rezultate din clasa, lucrul asta era datorat in mare parte doar faptului ca eram ceva mai interesat de ce faceam pe acolo. Cu toate astea, nu m’a ajutat prea mult inspre deloc, meseria pe care o am practicand’o putina vreme, chiar daca ajusesem prin practica din ultimi ani sa o stapanesc destul de bine si azi ar avea mare cautare fiind necesara mana de munca calificata, nu prea am de gand niciodata sa ma intorc la ea, da na, e bine sa o ai acolo ca back’up. In rest, idea este ca mereu trebuie sa te orientezi si sa incerci sa te formezi si singur, scoala are limitele ei pentru ca nu poti sa fi elev intr’o scoala toata viata ta.
In concluzie, din punctul meu de vedere, om care a crescut intre timp si dintr’un copil, un om mare, scoala este necesara si importanta, insa in paralele dezvoltarea personala ocupa un capitol important din viata ta post-scolara mai ales intr’o lume in continua schimbare in care multe din meseriile de ieri nu mai exista cum nici cele de azi nu existau ieri. ?
Ah, articolul e un pic individualist. O mare presiune o poate pune și partenerul de viață. Acolo se pot schimba multe, nevoia te poate dezvolta într-o direcție sau alta. 🙂
Asta doar in cazul cuplurilor care nu accepta si nu inteleg nevoia celuilalt de a se dezvolta individual, pentru ca in definitiv si la urma urmei fiecare suntem individualisti din nastere! Nerespectand nevoia celuilalt, apar compromisurile care in timp conduc la frustrari si se duce dracu de rapa dam tot ce inseamna ideea de cuplu in care celalalt trebuie sa aiba altruismul si intelegere in acest sens. Eu stiu ca azi toti vor mai mult decat pot avea si pun presiune pe partenerul de viata sa ii urmeze lui aberatiile, dar nu e ok! ? Parerea mea … ?
Daca partenera de viata e mai scolita ca tine, ai pus-o! Invers niciodata conform dictonului din batrini care zice foarte clar cum ca dinsa nu stie carte. ?
S-au mai schimbat vremurile. Acum sunt fete care câștigă mai bine, mai dezvoltate. 🙂
‘Mai dezvoltate’ chiar nu suna rau.
Bravo d-l Cucu, ce drecu atata scoala!
Trebuia sa bagi si cateva exemple de ‘oameni de succes” fara scoala ;)…. si asa avem cateva generatii de analfabeti, bac-ul e in derizoriu, mergem pe linia indicata, ce atatea elite pe Romania asta, sa fie mana de lucru ieftina si necalificata, scoala putina, intr-un cincinal ajungem prostii Europei, gata planu’… i-am rezolvat si p’astia, bifat!
Ca bine zici, Vasile!
Treaba e ca gasim mai usor exemple de “elite” fara scoala decat de oameni de succes cu scoala! Eu consider ca deja am depasit planul!
Ca sa fie si mai frumoase lucrurile, astazi avem toti scoala. De-aia de-a usoara, ca am trecut prin ea ca gasca prin apa dar asta nu conteaza. In conditiile in care te adresezi celor ca tine va avea succes cel care se adreseaza unui public mai mare, adica alora cu scoala mai usoara. Cat mai multa si cat mai usoara!
Cumva ai înțeles cum ai vrut ce am scris eu în articol. 🙂
Cumva am citit doar titlul… pe sistem, apoi am retinut doar atat; „Îmi place să cred că cei de nota 10 nu vor reuși la fel de mult ca unul mediu.”
Poate trebuia sa fii mai relevant, reusita in viata difera de la om la om, pentru unii inseamna nota 10, burse de studiu, sa lucreze pe bune in domeniul ales, cariera, pentru alti doar o casa, o masina, o nevasta, doi copii si un credit ipotecar.
Ar trebui sa promovam scoala si valoarea reala, educatia sanatoasa si corecta, stiu cand esti in liceu sau facultate numai de scoala nu-ti arde, dar si asta este rezultatul unei educatii, cea din familie…. da bine, ce stiu eu, pe vremea mea toti eram imbracati la fel, aveam matricola, cravata, sapca, mergeam la discoteca, vara la Costinesti, alte reusite erau pe atunci 😉
Niciodată n-am vrut să mă duc în direcția în care prostul trebuie promovat, ci că mai multe șanse de succes au cei medii pentru că se canalizează și pe altceva în afara unui tocit pentru o notă, să se dezvolte mult mai bine profesional.
Intodeauna „prostul” e promovat, e dat exemplu si invidiat pentru reusite, „…uite-l pe prostu’ de Vasile, abia a facut opt clase, da’ s-a invartit acum are vila si mertzan, tu ai facut facultate si esti agent cu salariu minim…..” 😉