Probabil că sunt workaholic, probabil că îmi place să învăț multe lucruri noi, ca nu cumva bula să se închidă și să pierd pe anumite planuri. Pe de-o parte, e bine să se întâmple asta pentru că, deși m-a lovit un pic criza asta, adică n-am mai montat și n-am mai făcut mare lucru pe tot ce înseamnă „ieșit din casă”, lucrurile au evoluat în altă direcție și-am avut de ce să mă leg.
Ca să evoluezi, oricât ai vrea, ai nevoie de cursuri. Până la un moment dat Youtube-ul este suficient pentru a învăța, când vrei să înveți mai mult… trebuie să te duci la oamenii care se presupune că știu mai mult.
Și am mai vorbit pe aici despre cursuri bune și cursuri rele(nu vreau să duc discuția spre Buhnici sau amazonienii). Acele cursuri care te învață de bine, dar și cursuri care te învață fix nimic sau tehnici învechite și unii încearcă să stoarcă ce mai pot din nișa aia.
Eh, recent, am făcut un curs pe donații unui caz social. Mi s-a părut genială treaba, chiar dacă nici acum n-am parcurs tot ceea ce este acolo, iar informația este chiar aia care trebuie pentru a-mi stabiliza cunoștințele în domeniu, dar omul a zis: ok, am ajuns la un nivel, vreau să învăț pe alții, nu mă interesează banii, dar hai să ajutăm copiii ăia.
Nu știu unde se poate încadra asta, probabil la faptul că ajungi la un nivel în care nu te mai motivează deloc banii?!
Mai să știi că și eu mă gândesc ca in 10 ani sa înființez niște burse pentru copii care învață bine, dar nu au avut norocul in viața să aibă parte și de un background financiar care sa le susțină activitatea ( în instituțiile prin care am trecut și eu). Problema este că nu am ajuns inca la acel nivel in care sa pot oferi lunar o sumă care sa conteze, dar care sa nu mă facă să mă uit în urmă că nu am bani de revizie la mașină. Poate prin asociere cu alți doritori sau peste 10 ani.
Am urmărit puțin ce se spune în general despre cursuri, așa că comentariul meu poate e puțin razant, nu strict pe subiectul din postare dar ajung și acolo.
Reacțiile văd că se împart în 3: ăia care consumă cursurile, ăia care le critică și ăia care cred că orice nu e aproape de ideal n-ar trebui să existe. Am citit ieri ce a scris Ionuț Staicu (inclusiv câte ceva de pe forum) și nu prea sunt de acord cu ideea spre care tinde – cum că ăia care țin cursul ar trebui să fie bine pregătiți teoretic dar să aibă și experiența aplicată. Sunt de acord în schimb că ar trebui să ne documentăm puțin pentru a evita șarlatanii.
În lumea reală cursurile nu vor fi ținute de cei cu adevărat buni într-un domeniu, că ăia sunt prea ocupați. Iar orice ține de dezvoltarea unei afaceri înseamnă mult dat din coate, iar în afara unor informații pur tehnice e greu să spui dacă sfatul cuiva e bun sau nu pentru majoritatea oamenilor. Per ansamblu mi se pare că oamenii sunt acri degeaba – normal că un curs de-ăsta nu ține locul unei școli sau unei experiențe de 10 ani, dar poate e o rampă de lansare pentru mulți.
Revenind la finalul postării, la un anumit nivel te motivează doar banii mulți. Când simți că efortul e mare și banii relativ puțini, preferi să înveți pe cineva pe gratis. Cine e cu adevărat bun nu-și face probleme că ăia din jur vor ști la fel de multe ca el și îi vor lua clienții.
Știu punctul de vedere al lui(vorbim mai multe în privat), dar eu sunt de acord inclusiv cu șarlanatii. Ca să fac o paralelă, eu m-am experimentat în a face mai mult poze de produs și de a căuta probleme aparatelor foto sau a televizoarelor și încerc să comunic cât pot de tehnic. M-am nișat pe așa ceva, n-o să fiu niciodată Buhnici să pot să explic maselor, ci nișei.
La fel si cei experimentați în alte domenii, poate că nu vor avea timp și pasiune sau chiar îndemânare/ abilități pentru a preda altora. Înainte de toate trebuie să te pui în mintea neinițiatului și apoi să știi să îi explici. Eu eram bun la matematică, dar știam doar pentru mine, nu sunt în stare să pregătesc pe alții. Alții fac nativ și foarte ușor asta.
Ideea e că este o nișă și asta de a da share informației și nu oricine poate să o facă deși poate că e cel mai pregătit.
Cursurile sunt ca facultățile, până la urmă, intră 100 ajung să practice foarte puțini în acel domeniu. Culmea, acolo lumea nu face atât tam-tam.(evident, sunt și domenii lipsă pe piața muncii în care oamenii sunt luați direct în piața muncii pentru că e lipsă, dar până când va interveni concurența și se vor cerne si acolo lucrurile)
Cât despre concluzia ta, eu zic că e exact invers. La un anumit nivel, să zicem 10-20k lunar, adică undeva la 100k anual, la condițiile noastre de trai ajungi să nu mai fii deloc motivat de bani și încerci să faci și altceva. Banii oricum vin, trebuie să cauți motivație în altceva. Și în cazul cursului de față, da, vorbim de oameni care au dat informații pentru că au ajuns la un nivel în care nu te mai motivează financiarul sau chiar… nișa de pe povestești. Într-un fel sau altul trebuie să susții și o piață, să o crești. E ca și cum mâine aș rămâne ultimul cu blog, nici naiba n-o să mai caute publicitate pe aici.
Legat de bani, unii au percepția că există cazul când „ai destui cât să nu te mai intereseze câți vin și câți se duc”, dar nu e chiar așa în practică. Cei ce ajung să facă mulți bani o să-și păstreze principiile care i-au adus acolo – asta înseamnă că nu spargi bani doar pentru că ai și nu există am destui, acuma gata. Asta doar ca o paranteză.
Asta spuneam și eu, că la un moment dat banii puțini nu te motivează – dar e relativ, în exemplul dat de tine cu 20k/lună puțin probabil e 1k. Dar poate dacă ar ieși 10k te interesează și nu pentru tine, că personal ai deja de toate, dar poate cu ăia 10k poți face ceva – o bursă de exemplu, cum zice Pato mai sus. Se poate spune că te motivează banii pentru că până la urmă poți face același lucru la scară largă, nu neapărat pentru un câștig personal. Dar banii ăia trebuie să fie destul de mulți încât tu să simți că poți face diferența, iar asta e ceva relativ.
Da, dar acolo nu cred că mai intervine nevoia de a avea bani, ci de a share-ui. Cred că, la nivel psihologic, se activează alte treburi la nivel de subconștient.
Pe de altă parte, am cunoștințe care făceau Maldive de 2 ori pe lună la business, i-au lovit atât pandemia, cât și depresia. Probabil n-au știut să managerieze lucrurile suficient de bine.
Se numește transimterea informațiilor din generație în generație și faptă bună. Părerea mea.